Blogul lui Florin Giurcă


25Jan2010




Untitled

Ziua Unirii - doua tablouri

24 ianuarie, 1979
. Compania de soldati cu termen redus, condusa de locotenentul major Dinulescu se afla in dispozitiv de la orele 7.30 pe Dealul Mitropoliei, in fata intrarii in cladirea Marii Adunari Nationale. Soldatii, patru plutoane de la UM 01722  au fost adusi cu autobuzele de la Ploiesti in zorii zilei, cu echipament complet de campanie pe ei: masca de gaze, lopatica mica de infanterie, gamela. S-au alaturat in dispozitiv altor patru batalioane, care ocupasera pozitiile mai de dimineata. Intreaga alee care urca dealul era intesata de militari, de la baza pana sus, la intrarea in curte. Nu se cunoaste ordinul de serviciu, scopul si durata vizitei, dar printre randurile soldatilor circula informatia ca la sedinta solemna dedicata celei de a 120-a aniversari a Unirii Principatelor va lua parte si tovarasul Nicolae Ceausescu.  Orele treceau una dupa alta, dar timp era berechet, timpul era o resursa inepuizabila in armata, nu se termina niciodata. Batalioanele stateau incolonate disciplinat, nu era voie sa se stea jos, dar se putea fuma. La ora 14.00 tovarasul inca nu sosise.

-Ba, zice fruntasul Petre deodata, aici s-a votat Unirea, voi stiti?

-Du-te, ba, unde?! In Marea Adunare Nationala?!

-Liniste, soldat! Alinierrrrea! Coloanele de masini negre cu stegulete cu tricolor gonesc incadrate de militieni pe motociclete.  Un taran in costum national cu ceva in mana se precipita catre covorul rosu. Tovarasul coboara din linuzina si urca incadrat de membrii CC treptele Palatului. In varful turlei, pe capul vulturului cu aripile desfacute, coboara in zbor o pasare. Posibil, bufnita sau cucuvea. La orele 18.00 militarii incolonati au parasit dispozitivul si s-au in indreptat in ordine si disciplina  catre autobuzele parcate in vale, pe strada Sfanta  Ecaterina.

24 ianuarie 1989. In fata „ciupercii”, fost  restaurant lactovegetarian, fost Galeriile de arta, se formase o coada de cateva ceasuri.  Aici baga aproape zilnic tacamuri, dar nu stim la ce ora, se sta la coada doar preventiv.  Nu conteaza timpul, timpul este intotdeauna disponibil, este o resursa inepuizabila. Coloana oamenilor muncii scandand anemic „Ceau-sescu-paaa-ce!” se subtiaza pe masura ce se apropie de Piata Unirii. Grupuri-grupuri de manifestanti se desprind din mers  fofilandu-se si dispar printre blocuri. Gelu, Petre, Nelu si Virgil s-au strecurat si ei si s-au refugiat in dosul librariei Cartea Tehnica.

In frunte cu fanfara militara isi fac intrarea in Piata Unirii si cele doua batalioane in pas de defilare, venind  de la unitatile militare din zona de sud a orasului. Se regrupeaza in forma de careu in jurul obeliscului din centrul pietei. Oamenii muncii de pe platforma industriala au aparut putin timp dupa aceea, din spatele Hotelului Unirea. Cu ocazia celei de a 130-a aniversari a Unirii este anuntata vizita tovarasului Nicolae Ceausescu impreuna cu tovarasa Elena Ceausescu.

Coloanele de masini negre cu stegulete cu tricolor gonesc incadrate de militieni pe motociclete. Un taran in costum national, cu caciula de oaie si mustata  stufoasa, jucand rolul lui Mos Ion Roata, asteapta cu o paine mare invelita intr-un stergar.  O pasare, probabil cucuvea,   priveste scena de la o distanta respectuoasa, din varful monumentului cu obelisc.

-Ba, zice inginerul Petre deodata, aici s-a facut Unirea, voi stiti?

-Du-te, ba, unde?! La Editura Tehnica?!

 

Parintele Iustin Parvu

-  Am cetit īn presă că şi părintele Galeriu ar fi fost mason... Ce părere aveţi?

-   Dragul meu, am repulsie faţă de asemenea acuzaţii. Speculaţiile astea, fără probe, pot murdări iremediabil pe cineva şi el nu se poate apăra, pentru că lumea ia lucrurile proaste mai lesne şi face din ele ştiri de senzaţie. Omul murdar vrea să-i murdărească şi pe cei din jur, să fie toţi de o samă şi de un fel. De asemenea oamenii proşti simt nevoia să-i coboare pe cei deştepţi şi pentru asta nu se dau īn lături de la nimic. Mulţi oameni nevinovaţi au fost sfīşiaţi doar pentru că invidia celorlalţi le-a pus gīnd rău. Păi aşa, mīine, poimīine, mă pot trezi şi eu că cine ştie ce īmi mai scot şi mie...! Cītă pacoste n-am trăit eu īn detenţiunea asta de şaisprezece ani şi-ţi poate face oarecine ce-i trece prin cap! Am plecat īn 1976 la Sfīntul Munte. Dar ca să pleci īn 1976 la Sfīntul Munte era o sită foarte deasă. Şi s-au mirat mulţi cum de am ajuns să primesc paşaportul şi vizele şi acceptul să merg acolo. Dar care a fost scopul securităţii cīnd mi-a dat paşaportul şi viza? Ei au crezut că eu rămīn acolo. Chiar aşa a fost şi zvonul. Chiar la o călugărie din Kluguş ne īntīlnim cu delegaţii de la Bucureşti. Un părinte, doi, foarte spilcuiţi - nu vreau să le dau numele - după călugărire luaseră şi ei porţia de colaboraţionism... Şi ce-mi spune mie un părinte din delegaţia asta? Părinte, īmi pare bine că ne-am găsit aicea şi dacă vrei să rămīi, formele le facem noi şi le trimitem aici la schitul cutare... Dar stai părinte, i-am zis, nici n-am văzut īn totalitate Sfīntul Munte, de unde pīnă unde să rămīn eu aici? Să văd, am timp o lună, două, dar dinspre asta n-am nici o intenţie. Deşi numai trei mănăstiri am vizitat...! Aşăăă!  S-a cam tulburat părintele. Dar ştii ce le-au făcut grecii a doua zi? Le-au confiscat toate aparatele, tot ce-au filmat, tot ce au fotografiat şi i-au trimis cu mīinile īn buzunare acasă. Na, aşa le-o făcut grecii şi eu am rămas fără supravegherea lor. Şi m-am īntors, īn final, pentru că mă aşteptau ai mei, aici...

Dar să mă īntorc la părintele Galeriu. Am văzut şi eu mai de mult o serie de articole prin ziare cu tot felul de aberaţii, care susţineau că noi nu mai avem nici un scriitor, nici un talent, nici o minte strălucită fără să fie īn slujba masoneriei, a străinătăţii. Cică sīnt băgaţi toţi īn acea oală a masoneriei. Şi apoi listele astea care se dau, sub formă de zvonuri, sīnt date cu intenţie, ca să discrediteze şi ca să le dea exemple pentru cei care ezită, care sīnt mai slabi. Poate că aşa a ajuns şi părintele Galeriu pe vreo listă... Auzisem şi eu de povestea asta. Şi a venit părintele Galeriu la īnmormīntarea părintelui Cleopa şi a rămas īn ajunul īnmormīntării aici, la noi. Şi īn altar, acolo, după slujbă, după ce am stat noi de vorbă, printre altele i-am pus şi īntrebarea asta: „Preacucernice, ce părere aveţi, cum stăm cu masoneria?". „Apăi, părinte, ei cu ale lor, noi cu ale noastre!". Şi cu asta s-a īncheiat.

 




Parohia Petresti


Comentati aceasta stire
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:2065