Blogul lui Florin Giurcă


17Sep2011




Untitled

Viziunea incoerenta a omului de la tara

 

Cele trei  șiruri de mese de pe lângă pereții capelei au fost ocupate până la ultimul loc de meseni. Anul acesta a fost mai multă lume ca anii trecuți la sărbătoarea hramului. Nu-i vorbă, și anul trecut a fost multă lume, dar anul acesta a fost prima dată când s-a  servit  masa și în capela mortuară, nu doar  în trapeză cum se obișnuia. Capela este mai sobră, este pictata în frescă de jos și până sus, inclusiv tavanul, după toate regulile erminiei. Cealaltă încăpere, unde se țin de obicei mesele obștești, parastasele și pomenirile, este doar văruită și împodobită cu icoane și tablouri religioase înrămate.

 

Sfinții privesc – la o primă impresie – încruntat și, aparent,  mustrător. Dacă te uiți mai cu atenție, observi că încruntarea nu provine din mustrare, ci din milă, din compasiune. Pe întreg peretele din fața mea, sfinții cuvioși și sfinții mucenici privesc în jos la lumea așezată pe scaune cu nesfârșită durere și dragoste. Mulți poartă în mâini suluri de hârtie cu înscrisuri. Nu văd până acolo ce scrie, dar bănuiesc că sunt rugăciuni pentru cei prezenți în sală.

 

Mă uit la icoane, așteptând să vină sarmalele, și fără să vreau mă gândesc că foamea pe care o simt acum e mai puternică decât evlavia. Precumpănește și acum, și a precumpănit și aseară, la vecernie, când, trecând prin curtea bisericii, am văzut comitetul de femei împăturind compoziția în frunza de viță. M-am uitat special cum fac: deci frunza de viță se rupe în două pe nervura principală, n-am știut asta. Dintr-o frunză ies două sarmăluțe.

 

Mai iau un covrigel, o alună, o gură de vin. Zgomotul discuțiilor din jurul meu s-a topit într-o masă sonoră amorfă, nu mai înțeleg cuvinte și voci individuale. Cred că sunt la al doilea pahar. Vecinul din dreapta îmi spune ceva, nu înțeleg, dar zic „da” și dau din cap zâmbind.   Mă întreb care va fi răspunsul meu la Judecată, în fața sfinților și a lui Dumnezeu, despre gândurile deșerte. Care e deci lucrul care trebuie? „Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea”  (Luca, 10, 42). Ceea ce trebuie e ceea ce e strict necesar pentru mântuire, celelalte sunt cu putință  dar nu-s de folos decât în viața aceasta.

 

Încerc să mă rup din mentalitatea asta îmbibată de necesitățile traiului  de zi cu zi. Încerc să îmi înnoiesc mintea, dar nu reușesc. Sunt parcă prins în capcana trupului material, sunt om lumesc. Da, categoric, sunt om lumesc. Sa pun asta în seama faptului că m-am născut - și locuiesc – la sat? Pe usa intra doamnele purtand platourile cu sarmale. Intreaga mea atentie se concentreaza din acel moment asupra lor.

 

Cu totul altă mentalitate au orășenii, in viziunea celor de la razboiintrucuvant. Ia priviți:

 

Nu in ultimul rand, este mai mult decat evident cu ochiul liber ca “petele” de conservatorism religios sunt mai degraba identificabile in mediile urbane decat in mediile rurale, unde “conservatorismul” este mai degraba manifestat prin atasamentul fata de unele practici de cult sau comunitare, fara sa aiba neaparat o viziune ortodoxa coerenta.

Viziune ortodoxa nu in sens intelectual, ci ca mentalitate. Din pacate, in mare, mentalitatea din satele noastre nu mai este una imbibata de ortodoxie… O astfel de mentalitate o capeti sau o mostenesti prin acelasi proces valabil de 2000 de ani, “innoirea mintii”.

Razboiintrucuvant

 

Imagini de la hramul bisericii, 6 septembrie 2011, Nașterea maicii Domnului: Poze hram

Post tema
postat in categoria articole la tema blogosfera







Parohia Petresti


Thu, 22 Sep 2011 17:35:51 fane: Doamne , ajuta ! Frumos , felicitari pentru organizare ! Sunteti o comunitate frumoasa . Scumpa Maicuta sa va ocroteasca sub Acoperamantul Ei . Ei , nu faceti chiar asa o analogie intre ceea ce scriu fratii de la Razbointrucuvant si ceea ce gandeati dvs . in acele momente . Pana la urma , oameni suntem toti , nascuti la oras sau la sat , si toti avem trupuri cu aceleasi necesitati . Ca unul ia felia de salam cu mana sau altul cu furculita este alta mancare de peste . Ba , daca ar fi sa ne luam dupa gurile rele , se spune ca orasenii sunt mai nehaliti si , deci , mai robiti pantecelui . Pe de alta parte se spune ca " la pomana inainte ... " . Eh si ce gust are mancarea de la pomana , ca nu te mia saturi . Oups , m-am dat de gol ca sunt nascut la tara . In privinta viziunii ortodoxe , le dau partial dreptate fratilor de la RiC dar nu stiu daca in continuare au enumerat si motivele pentru care se intampla acest lucru . Oricum , aici este foarte mult de discutat , atat in privinta taranului cat si a oraseanului . Esentiala este insa mantuirea iar in acesta privinta , nu esti intrebat unde te-ai nascut , unde ai crescut , unde te-ai scolit ci ce ai facut cu sufletul tau ? Doamne , ajuta-ne ! PS : d.p.d.v. geografic sunt destul de aproape de Vrancea dar imi pare rau ca la mine in comuna nu exista acelasi obicei de hramul bisericii , toata acea masa intamplandu-se la fiecare acasa , unde sunt asteptati vizitatori din alte parohii sau rude ( multe care n-au trecut pe la biserica de ani de zile , dar la masa vin ca latfel ne suparam ) dar nu exista acea atmosfera de continuare a unei sarbatori mari ortodoxe , manifestarea persoanelor nu mai este aceeasi . De-asta am si inceput comment-ul cu " frumos " .

Fri, 23 Sep 2011 08:28:11 admin: Aveti perfecta dreptate! Multumim pentru cuvintele calduroase! In ceea ce priveste RIC, nu e prima data cand fac comentarii negative fata de viata religioasa de la sate, altadata au fost chiar mai concreti. E adevarat, dansii nu se refera nicidecum la patimile trupului (eu doar am exagerat in articol latura asta pentru efecte literare), de care nu sunt scutiti nici orasenii, ci la anumite prejudecati, la fapte exterioare ale credintei, la ritualuri neincuviintate si altele de acest gen, care, in opinia domniilor lor, ar bantui pe la sate si de care orasenii ar fi mai feriti prin grija unui cler mai luminat, probabil. Opinia mi se pare elitista, o generalizare inexacta, cata vreme defectele respective sunt distribuite si intr-o parte si in alta. Doamne-ajuta!

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1461