Blogul lui Florin Giurcă


08Mar2011




Untitled

 

Veșnicia, versiunea demo

 

De ce o iubim pe mama? Daca întrebi un copil de câțiva anișori de ce o iubește pe mama, îți va răspunde: pentru că îmi dă să mănânc, pentru că stă cu mine, pentru că mă alintă și mă mângâie, pentru că și ea mă iubește,  pentru că, pentru că… Și pentru fiecare acest motiv precis există cel puțin câte o amintire plăcută care stă ca mărturie că într-adevăr așa stau lucrurile.

În amintiri constă însă iubirea?

 

Cu trecerea anilor amintirile se mai estompează.  Pe mine lucrul ăsta mă odihnește. Aproape că nu mai am amintiri. Un coleg de serviciu spunea în urmă cu câțiva ani că pierderea (estomparea) amintirilor îl sperie, e ca și cum și-ar pierde un bun de mare preț. Bine, exagerez, nu e vorba aici  de amnezie, e vorba că omul când  își petrece un moment plăcut  vrea să imortalizeze clipa, ca să se poată bucura de ea la nesfârșit. Ca în reclama aceea la Kodak. Aceste clipe rămân pentru totdeauna…

 

Fleacuri. Daca nu ar fi trist, aș zâmbi cu condescendență. Pe vremea când pierdeam timpul flecărind pe forumuri am încercat zadarnic să conving o doamnă respectabilă că scopul vieții nu este achiziționarea de amintiri plăcute. Nici măcar sub forma dreptunghiulară, color, pe suport hârtie sau digital. Am încercat zadarnic să o conving că amintirile,  și în general trecutul,  nu ne sunt de prea mare  folos (în planul vieții adevărate, sau al mântuirii), că ceea ce contează este numai viitorul. Și nu doar că nu ne ajută, dar se poate întâmpla chiar să ne  încurce. Știți, rugăciunea aceea: și mă izbăvește de aduceri aminte și de năravuri…

 

Dar ce ai cu omul, când nu se împiedică de noțiunea de mântuire? Veșnicia poate fi simulată și aici, în versiune  demo, cu ajutorul memoriei. Cu puțin exercițiu, o memorie antrenată poate dezlipi din  contextual original  și  reactiva  la minut trăiri și senzații trecute,  cum ar fi: melodii, parfumuri, imagini, conversații, prezențe umane.

 

Cu nici un chip n-am reușit să o conving pe doamna aceea că regăsirea timpului pierdut și  veșnicia nu se câștigă la o sorbitură de ceai și o îmbucătură de brioșă madeleine, sau că afundarea în aminiri cu privirea încețoșată în zare ar fi  o rea folosință a facultății memoriei.

 

Am plecat de la iubirea de mamă și după un ocol am aflat că iubirea nu constă într-o colecție de amintiri. O iubim pe mama chiar și după un car de ani,  chiar dacă nu mai este printre noi cu trupul, chiar dacă am uitat cum ne stângea la piept. În cele din urmă poate să rămână numai un chip în amintire, sau un nume. Iubirea se anină ca o haină doar pe acestea: un chip, un nume…

Post tema
postat in categoria articole la tema 8 martie







Parohia Petresti


Tue, 08 Mar 2011 19:27:22 admin: E clar ca ma numar printre persoanele mai putin duhovnicesti, care de 8 martie isi aduc aminte de mamele lor, nu de Clara Zetkin... :-(

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1631