Blogul lui Florin Giurcă


17Aug2010




Untitled

Silogismele trădării

 

Săptămâna trecută am avut așa,  o ușurare, când am observat că îmi expiră luna viitoare cartea de identitate și trebuie să o preschimb. Asta înseamnă că voi primi tot una clasică, pasivă, fără cip. Și ca bucuria să-mi fie deplină, iată că uitându-mă în permisul de conducere, văd că el expiră de-abia în 2017, ceea ce nu știm dacă mai apucăm. Pașaport nu-mi trebuie, că nu vreau să merg in afara Europei.

 

Nu același lucru poate însă să-l spună amicul meu Georgică, stabilit ca flotant  în Maroc dinainte de 2000, cu nevasta și doi copii. Ieri m-am întâlnit cu el în piață.  Și-a luat pașaportul biometric.  Nici o problemă de conștiință nu-i umbrește însă fruntea. Când a plecat acolo,  ca să  mănânce dulcea pâine a exilului ca profesor detașat și bine plătit de tehnologia vinului, mărturisesc că l-am invidiat, așa,  puțin. Și încă îl mai invidiez. Pentru că eu am îngropat toți talanții și am ajuns bun de nimic, și nimeni nu îmi cere serviciile nici măcar aici la țară, dară-mi-te peste mări și țări, în Maroc. Cu atât mă mai mângâi: eu nu am luat cipul, pe când el…-Te-au pus să te lepezi de Hristos când ai luat pașaportul? L-am întrebat.

         - Eu nu știu nimic de treaba asta. Dacă o fi ceva  necurat în el, eu nu știu.

 

Tot ieri m-am întâlnit, și tot în piață, cu un alt prieten vechi, fratele C… Pe acesta nu-l mai văzusem de câțiva ani,  pâna acum câteva zile, când primesc un email de la el. S-a călugărit de doi ani, a intrat în obștea de la Petru Vodă, și acum se pregătește pentru susținerea doctoratului în teologie. Uite încă unul care nu și-a îngropat talantul…

 

         -Frate C, ce bine că te-am întâlnit. Ce e cu tulburarea asta care s-a făcut pe internet,  cu afișele lipite și înlăturate, cu clipurile postate și șterse, cu comunicatele și dezmințirile? În ce constă, concret, păcatul și lepădarea actelor cu cip? De ce s-au lăsat pe planul doi îndemnurile la pocăință și la cultivarea virtuților duhovnicești și se seamănă în schimb în popor  panică și îndemnuri la nesupunere civica și mai rău, la dezbinarea familiei? De ce unii se arată mai interesați de  vremurile viitoare și de proorocii decât de păcatele proprii, care sunt făcute în vremurile dinainte?

 

Și multe alte întrebări i-am pus prietenului, poate cam prea repede și pe nerăsuflate, căci acesta nu a răspuns mai nimic, ci se mulțumea să zâmbească cu capul plecat.

Într-un târziu (mergeam fără țintă pe străzi) îmi zice, aparent fără nici o legătură cu subiectul discuției:

 

         -Știi ce m-am gândit? Ce-ar fi să mergem, fiindcă tot ești cu mașina, la Carrefour, să iau niște apă plată? Stai să trec numai pe acasă să iau niște bonuri de masă de la tata.

 

La casa de marcat însa a fost un mic incident:  fratele C.  luase de acasă mai multe feluri de bonuri de masă, printre care erau unele neacceptate de magazin, și se punea problema să se renunțe la unele produse: alune, stafide și alte uscături de post.  Scot iute cardul de salariu, care știam că este cam “pe jantă”, și mă folosesc de ultimii bănuți din el, vreo 6-7 lei, ca să salvez o punguță cu semințe decojite de floare. Mă uit la cardul VISA: frate C., o fi având cip și cod de bare? Ce e cu inserția asta argintată? Cine știe ce blestemății or fi în el, și eu nu știu?

 

         -Dacă e ceva și e ascuns, zice fratele, nu ai nici o vină. Numai lepădarea care se face cu bunăștiință contează.

 

Așa știam și eu. Găsesc deci foarte oportun acest gând și introduc cu inimă ușoară codul PIN la POS. Semințele de floare și apa plată iau deîndată drumul către casa fratelui.

 

Compromisuri mai mici, compromisuri mai mari. Toți facem în minte calcule, silogisme ale trădării. N-am fost necredincios în cele mărunte, deci nici în cele înalte nu voi fi necredincios. N-am strecurat țânțarul deci  nu voi înghiți cămila.   Dar eu nu-L cunosc pe Omul Acesta. Plasa care s-a aruncat asupra noastră ne-a cuprins pe toți, monahi și mireni fără deosebire,  cum era și firesc.

…Sau nu? Să fie printre noi vreunul străluminat și negreșelnic? 

Eu nu-l cunosc pe omul acesta…

Post tema
postat in categoria articole la tema Cipuri






Parohia Petresti

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:2517