Blogul lui Florin Giurcă


25Feb2011




Untitled

Românii au talent

 

Arta spectacolului are un specific aparte printre cele șapte arte clasice, pentru că e singura care nu se exprimă nici pe hârtie, nici pe  pânză, nici în piatră, nici în beton, ci prin chiar trupul (și sufletul) artistului. Mai demult, școala pe care o făceau artiștii (plastici) se numea “de arte și meserii”, și nu întâmplător, pentru că arta și meseriile se înrudesc la un moment dat prin metodele  și mijloacele  de acțiune asupra materiei. Meseriașul împrumută materiei atributul utilității, artistul pe cel al sensibilității. Circulă o vorbă: “cutare  a spus cuvinte pe care nici hârtia nu le suportă”, și asta e o dovadă a umanizării materiei în urma actului artistic. Hârtia, o bucată de materie neînsuflețită, devine așadar capabilă (la figurat) să suporte  cuvinte. Sau să nu le suporte, după caz.

 

Mă gândesc însă că expresia asta se datorează aspectului imaculat al colii albe de hârtie. Pentru că nu același lucru se poate spune despre arta spectacolului – am pus aici laolaltă actoria, muzica, dansul și alte forme de show mai noi, cum ar fi prezentările de modă sau reality-swow-urile (nimic nu mai seamănă cu ce-a fost pe vremea lui Aristofan, mă refer la genurile și categoriile artistice). Cum să spui “a făcut lucruri pe care nici un actor nu le poate face?” Nu sună deloc bine.

Și chiar dacă îndrăgitul nostru actor face lucruri nefăcute, ținem minte că sunt roluri, adică are el ceva în minte prin care se distantează de personaj, vrea să ne comunice așadar ceva pe canalul emo(țional). Adică: nu așa este el cel adevărat, asta e doar o mască. Știm asta și o acceptăm ca atare.

 

         Această variantă de escape nu există însă la  ceea ce numim reality-show. Actorul devine aici personaj în chiar trupul și sufletul său. Ne place să privim divorțuri, procese de partaj, moșteniri, avocați pledanți, minori încredințați, și altele,  și altele din aceeași sferă de noțiuni? Probabil că, din nefericire, da, din vreme ce  de la un timp ni se arată din ce în ce mai des pe toate canalele media.

 

Și atunci cel mai bun lucru la care ar trebui să ne gândim este că, asemeni portretului lui Dorian Grey, acestea de mai sus nu sunt decât imagini în oglindă ale  propriilor noastre neajunsuri și scăderi. Si, in loc sa ne amuzam ca la spectacol, sa ne acoperim obrazul cu palma, de rusine.


---------------------------------------------

 

Când îți va veni gândul a judeca vreun defect al altora, supără-te contra ta ca pe cineva care ar face aceleași greșeli și ar avea aceleași defecte. Zi în inima ta: “Eu nemernicul având aceeași slăbiciune, ba chiar neajunsuri mai mari, cum să îndrăznesc a ridica capul, să văd și să judec grteșelile celorlalți?

 

         Astfel, armele ce voiești a le mânui contra celorlalți, întoarce-le asupra ta pentru a te vindeca de răni.

         Dacă neajunsul și greșeala vreunui frate al tău poate sunt cunoscute tuturor, vorbește de cauza ei cu dragoste și cu iubire frăți, întoarce-le asupra ta pentru a te vindeca de răni.

         Dacă neajunsul și greșeala vreunui frate al tău poate sunt cunoscute tuturor, vorbește de cauza ei cu dragoste și cu iubire frățească. Atunci să zici că în acel frate aflându-se  alte fapte bune ascunse, Dumnezeu a îngăduit căderea lui în acea greșeală  pentru a-l păzi, a se considera totdeauna netrebnic pe sine și fiind defăimat de ceilalți să devină smerit, mai plăcut lui Dumnezeu, încât câștigul său îi va fi mai mare decât paguba.

 

         Chiar dacă păcatul cuiva nu e numai vădit tuturor, ci și mare, nu-l osândi. Du-te cu gândul la înfricoșata judecată a lui Dumnezeu și acolo vei vedea pe unii ce au fost nelegiuiți dar mai apoi prin pocăință  au ajuns la înalte trepte de sfințenie; iar pe alții căzuți din cea mai înaltă perfecțiune în prăpastia ticăloasă.

 

         De aceea, fii totdeauna cu frică și cutremur mai mult pentru tine decât pentru alții. Fii încredințat că orice grăire de bine pentru aproapele și toată bucuria ce-o vei simți pentru el sunt rodul și desăvârșirea Sfântului Duh.

         Dimpotrivă, orice defăimare, judecată cutezătoae și grăire de rău de aproapele ies din răutatea noastră și din îndemnul diavolesc.

         Deci, dacă vreo cădere a unui frate te-ar fi smintit, nu te odihni și închide ochii până n-o alungi, cu toată puterea, din inima ta.

                                              

                                                        Sântul Nicodim Aghioritul

 

 

Post tema
postat in categoria articole la tema showbiz







Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1401