Blogul lui Florin Giurcă


07May.2010




Untitled

Vasile si Ion   - o  poveste de tranzitie

 

Vasile si Ion s-au cunoscut prin anii 80, la uzina unde primisera repartitie, ca tineri absolventi de invatamant superior tehnic. Vasile era electronist, Ion studiase o facultate de profil mecanic, Tehnologia constructiilor de masini. N-are a face, ca tineri ingineri stagiari  au descoperit rapid ca au preferinte comune: jocul de bridge, unde faceau axa intotdeauna, drumetiile la munte, scriitorii sud-americani si muzica heavy-metal. Bucurosi ca isi pot cultiva pasiunile din studentie in oraselul de provincie unde i-a plantat  repartitia de stat, cei doi s-au imprietenit la toarta, si numaidecat si l-a introdus fiecare pe celalalt in cercul rudelor apropiate si al mai vechilor prieteni de familie.

 

Au urmat ani tihniti, pana la revolutie,  presarati cu revelioane si zile onomastice petrecute in comun, cu excursii  pe Valea Oltului si Cheile Bicazului, duminici la padure (in zilele cu sot cu dacia  lui Vasile, in cele fara sot cu oltcitul lui Ion). Si-au carat unul altuia mobila la etajul patru. Vasile i-a reparat televizorul si magnetofonul Kashtan lui Ion, Ion i-a inlocuit planetarele si pivotii lui Vasile.  Cand cei doi si-au inchis balcoanele, au lucrat impreuna: unul suda cornierul, celalalt chituia geamurile. Sotiile celor doi, care desfasurau amandoua activitati de birou,  s-au imprietenit si ele. Citeau impreuna Shogunul si Pe aripile vantului, imprumutandu-si volumele de la una la cealalta pe masura ce le terminau de citit.

 

A venit revolutia. In urma restructurarilor si privatizarilor  din anii 90, fabrica unde cei doi au lucrat zece ani si-a inchis definitiv portile, fiind dezmembrata si vanduta pe bucatele. Ceva din vechea fabrica a supravietuit totusi: directorul ei isi infiintase in prealabil un SRL capusa, unde a transferat rapid cateva contracte profitabile si, cu cativa dintre cei mai buni ingineri, si cateva utilaje cumparate la pret de fier vechi si-a continuat activitatea dupa desfintarea uzinei-mama. Vasile, care era un tip mai studios,  mai linistit si mai inclinat spre introspectie, a fost cooptat  in aceasta barca de salvare; Ion insa, mai recalcitrant si mai nesupus din fire,  a ramas somer.

 

Nu pentru multa vreme, caci impins de nevoie Ion a inceput sa faca drumuri la Istambul, de unde cumpara blugi contrafacuti si papuci de guma, pe care ii vindea in talciocul din oras, in fiecare duminica dimineata. Cand se intalneau, Ion ii povestea lui Vasile cu lux de amanunte toate escapadele si aventurile sale pe sosele si prin moteluri. Vasile in acest timp s-a apropiat de biserica, si si-a gasit in credinta si in cult un echilibru interior care l-a ajutat sa depaseasca dificultatile tranzitiei. Dupa cativa ani, nu foarte multi, Ion si-a deschis un magazin la parter de bloc. Cu toate ca drumurile celor doi s-au indepartat, ei au ramas in continuare  buni prieteni. Nu exista revelion sau zi onomastica sa nu fie impreuna la masa, cu toata familia. Ceva insa a inceput sa se schimbe de la un timp. Situatia materiala a lui Vasile a inceput sa stagneze, in timp ce bunastarea lui Ion crestea vazand cu ochii. Vasile nu si-a mai schimbat masina veche de 15 ani, Ion si-a luat Volkswagen Passat. Vasile locuia in continuare in aceleasi 3 camere la etajul patru, Ion si-a ridicat o mandrete de vila in curtea parinteasca. 

 

N-are a face, prietenia din tinerete nu putea fi tradata de nici unul dintre ei. In amintirea acelor ani idilici, cei doi se intalneau in continuare la masa de sarbatori. Chiar daca nu asa de des ca inainte, chiar daca vicisitudinile si grijile vietii ii impiedicau sa se intalneasca in mod regulat, nu uitatu totusi sa se sune, sa isi faca invitatii de zilele de nastere. Cu trecerea anilor insa, inclinatia lui Vasile spre introspectie si recluziune s-a accentuat, a devenit din ce in ce mai retras si mai tacut. Ii venea din ce in ce mai greu sa participle la intalnirile cu vechii prieteni, nu din cauza vreunor resentimente, ci pentru ca nu mai gasea bucurie in mesele imbelsugate, in multele pahare cu vin si in vorbirea galagioasa si fara bariere.

 

A inceput mai intai sa se ridice de la masa inainte de sfarsit si sa se scuze politicos ca are o treaba urgenta si trebuie sa plece, apoi  a gasit in sinea sa justificarea ca nu e bine sa petreaca impreuna cu pacatosii care injura, nu merg la biserica  si nu postesc. Fara sa spuna un cuvant, Vasile a inceput sa refuze invitatiile  lui Ion, cat despre propriile sale zile  onomastice si de nastere, Vasile nu si le mai serba de mult.  Era insa multumit  de faptul ca era invitat in continuare. Vedea in aceste invitatii o garantie a faptului ca cei doi erau in continuare prieteni, macar formal . Prin faptul ca refuza politicos  invitatiile, Vasile isi descoperea  siesi  un anumit merit, ca un fel de virtute de tip ascetic. Nu stia insa ca Ion nu il mai invita chiar la toate petrecerile sale, de la un timp.

 

Intr-o zi, Vasile trecu prin fata casei lui Ion, prilej cu care vazu masa intinsa in foisorul din curte, si mesenii veseli  band si mancand. Era chiar ziua de nastere a lui Ion. Un fior rece ii trecu prin inima, era jignirea de a nu fi fost invitat. Se ascunse in spatele unui pom si privi inciudat la cei care se distrau in sunetele muzicii de petrecere. Facu apoi cale intoarsa cu sufletul sfasiat de intristare si revolta. Era pentru prima data cand realiza ca prietenia lor fusese terminata, ucisa de impietrirea inimii lui Ion, care il tradase. Se hotari sa-l scoata din inima sa si din pomelnicul pentru vii pe care il rostea la rugaciunile de dimineata, ba chiar sa citeasca seara psalmii  pentru izbavirea de omul viclean si nedrept, in nadejdea ca Ion va pati ceva si se va cai.

 

Nu se cunoaste deocamdata cum va evolua relatia dintre cei doi, daca ruptura dintre ei se va adanci si mai mult sau daca se vor impaca in cele din urma;   va tin la curent, cand voi afla mai multe.

 

 

Post tema
postat in categoria fictiune la tema Tranzitie






Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1586