Blogul lui Florin Giurcă


24Dec2009




Untitled

Sarbatorile Craciunului sunt asociate in mentalul colectiv cu intoarcerea la traditii, cu lumea satului, cu retete culinare laborioase din produse bio, cu filmele cu happy end. Colindele si colindatorii ne aduc in memorie anii copilariei,  iar  reintrunirea familiei in cuibul sau ne face sa ne simtim a doua oara in raiul desfatarii.

 

E sarbatoare si e joc,
In casa ta acum.
Dar sunt bordeie fara foc
Si maine-i Mos Craciun.

Acum te las, fii sanatos,
Si vesel de Craciun.
Dar nu uita, cand esti voios
Romane, sa fii bun!

 

Craciun fericit!

Tebaida Nordului

 

Viata sfantului Serghie de la Radonej

 

Părintele nostru Serghie s-a născut în 1314 în orasul Rostov, din părinţi ortodocşi, Chirii şi Măria, iar pentru viaţa lor cuvioasă au fost trecuţi şi ei în randul sfinţilor.

Copilul a primit numele de Vartolomeu şi era al doilea din cei trei fii, cel mare fiind Ştefan, iar cel mai mic, Petru. Toti au fost crescuţi în curăţenie şi evlavie desăvârşită.

In timp ce Ştefan şi Petru au învăţat foarte repede să scrie şi să citească, micuţul Vartolomeu nu se descurca în niciun chip. Nu reuşea să-şi adune gândurile la învăţat şi să ţină pasul cu fraţii săi. De multe ori, nevăzut de nimeni, se ruga cu multe lacrimi:


„O, Doamne, dă-mi şi mie minte să pot învăţa, învaţă-mă, Doamne, şi luminează-mă!"

Şi, cu adevărat, sfântul avea să-şi primeasca învăţătura nu de la oameni, ci de la însuşi Dumnezeu. Intr-o zi, tatăl său îl trimise să caute nişte cai pierduţi. Pe drum, micul Vartolomeu se întâlni cu un călugăr necunoscut, bătrân la înfăţişare, preot după veşminte şi cu un chip de o blândeţe şi de o frumuseţe îngerească. La adăpostul unui stejar, bătrânul se ruga cu lacrimi.

Băiatul i s-a închinat cu smerenie şi a aşteptat să-şi termine rugăciunea. După aceea, călugărul, aruncându-şi privirea către copil şi văzând pesemne cu ochii duhovniceşti că acela va fi un vas ales al Domnului, îl chemă alături de el, binecuvântându-1, şi îi pecetlui fruntea cu o sfântă sărutare. Apoi îl întrebă:

- Ce-ţi doreşti tu, fiule?

-  Mai presus de orice, îi răspunse băiatul, sufletul meu doreşte să înţeleagă scrisul şi cititul, căci din nefericire nimic nu pricep din cele ce sunt pus să învăţ. Sfinte Părinte, oare n-ai putea să te rogi lui Dumnezeu şi pentru mine, ca să-mi dea darul desluşirii slovelor?

Călugărul şi-a ridicat mâinile şi ochii către cer, a oftat, s-a rugat, după care a spus: „Amin". Apoi, din traista pustnicească scoase ceva asemănător cu anafura şi, ţinând-o cu trei degete, i-o dădu băiatului:

- Deschide gura şi mănâncă. Aceasta ţi se dă ţie ca un semn al milei lui Dumnezeu şi ca să poţi înţelege Sfintele Scripturi. Măcar că darul pare mic, mare va fi dulceaţa gustării.

Băiatul mancă, simţind o minunată dulceaţă,

Oare nu despre asta s-a scris: «Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! » şi «Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte. » (Ps. 118:103,167)

-       Crede-mă, fiule, îi răspunse călugărul, mai mari decât acestea vei vedea. Căci de acum

încolo, Domnul îti va da tie o învăţătură mult peste  cea a fraţilor tăi şi a altor copii de seama ta.

 

 

După care îi spuse multe alte cuvinte de folos sufletesc. Băiatul stătea în faţa lui şi asculta, primind în inima lui sămânţa cea bună ca un pământ bun şi roditor, bucurându-se cu mintea şi cu inima pentru minunea de a fi întâlnit un asemenea Stareţ sfânt.

La rugăminţile băiatului, călugărul îl însoţi pană la casa părintească, unde Chirii şi Măria îl întâmpinară închinându-i-se. Stareţul îi binecuvânta, iar ei îl poftiră la masă.

Acela însă, însoţit de copilul cel sfinţit, se indreptă către camera de rugăciune şi începu să spună Ceasurile, poruncind băiatului să dea răspunsurile şi sa  citească psalmii cuveniţi.

- Părinte, dar nu-i ştiu! strigă copilul.

- Ţi-am spus că Domnul îţi va da ţie darul învăţăturii, răspunse Stareţul. Rosteşte cuvântul Domnului şi nu te îndoi.

După ce luă blagoslovenie de la Stareţ, băiatul, ca şi cum ar fi căzut într-o uimire, începu să cânte fără greş Psalmii lui David.

Apoi se întoarseră cu toţii în casă, unde Stareţul gustă ceva şi, binecuvântându-i pe părinţi, voi să plece. Dar ei îl înduplecară să mai rămână şi îi povestiră întristaţi şi înfricoşaţi că fiul lor, pe când era in pântecele maicii sale, ţipase de trei ori în biserică, de  faţă cu mult popor, la o Sfântă Liturghie.

- O, soţi binecuvântaţi! zise Stareţul. De ce va temeţi acolo unde nu este teamă? Bucuraţi-vă şi va veseliţi că ati zămislit un asemenea fiu! Iată, veti avea semn despre adevărul vorbelor mele, căci atunci când voi pleca de aici fiul vostru va şti să scrie şi să citească în chip desăvârşit şi minunat şi să tâlcuiască Cărţile Sfinte. Băiatul va avea mare trecere înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor prin viaţa lui aleasă.

Le mai spuse şi aceste vorbe tainice:

- Fiul vostru va fi sălaş al Sfintei Treimi şi-i va aduce pe mulţi după sine la înţelegerea poruncilor dumnezeieşti.

Pe când îl petreceau spre ieşire, Stareţul se făcu deodată nevăzut. în urma lui, casnicii se întrebară dacă nu fusese cumva vreun înger al Domnului, trimis să-i dea băiatului lor darul cunoştinţei.

 




Parohia Petresti


Comentati aceasta stire
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1912