Blogul lui Florin Giurcă


14May2010




Untitled

Politica damboviteana se intoarce

 

Politicienii nostri de azi nu au fost parasutati. Nu ne-am trezit cu ei pe cap peste noapte, ca intr-un desant aerian.  Sunt ai nostri, sunt mosteniti, fac parte din zestre. Cu bune si cu rele.

 

Dupa ce s-a casatorit cu fiica lui Caragea, voievodul care l-a numit ministru de finante, Ienachita Vacarescu a primit insarcinarea de a intemeia flota romaneasca. Cea de pe Dunare. In hrisovul dat cu acest prilej se arata ca fiecare judet trebuie sa aiba cate o corabie “sub ascultarea si obladuirea spatariei celei mari”, indicandu-se totodata organizarea echipajelor corabiilor, locul de iernat, navlul (taxa navala) ce trebuia perceput pentru zaherea (impozit agricol in natura datorat otomanilor), ori pentru marfa straina. Vel-spatarul  Ienachita intocmea astfel la 1794 o anaphora (comanda) de echipaje marinaresti din satul Besleaga, judetul Ilfov, pentru transporturi pana la Ismail. Ismail era port la Dunare sub ocupatie turceasca, asadar flota inlesnea  exportul  granelor din Baragan catre turci.

 

Om cu aleasa cultura clasica (Seneca, Virgiliu, Homer si Euripide) dar si contemporana (Voltaire), Ienachita locuia in Bucuresti pe Podul Mogosoaiei (actuala Calea Victoriei), intr-un palat somptuos pazit cu arnauti si panduri,  armati cu pistoale,  surle, trambite  si tobe. Aici, intr-o ambianta exotica, orientala,  s-a desfasurat iubirea lui pentru sotia altui domnitor, Alexandru Moruzi (1793-1796), pe numele ei Zoica. Acesteia i-a compus un acrostih, o epigrama  inflacarata, ale carei versuri citite pe verticala dau expresia “ZOICO MOR”. Domnitorul inselat  nu l-a iertat insa: “Daca nu voi avea streang – spunea Moruzi – cand imi va cadea Ienachita in mana, voi lua pletele doamnei mele spre a-l sugruma”.

 

A ales insa alt mijloc de razbunare decat podoaba capilara a Zoichii. In 1797 a mituit un medic, doctorul Hristodor, ca sa-l otraveasca pe cinstitul gradinar al graiului romanesc, cel care a scris neuitatele versuri

 

Intr-o gradina
Lang-o tulpina
Zarii o floare, ca o lumina;

S-o tai, se strica,
S-o las, mi-e frica,
Ca vine altul si mi-o radica.

Ienachita nu a fost singurul din neamul Vacarestilor care a murit cu moarte silnica. Bunicul sau Ianache Vacarescu a fost decapitat la 15 august 1714 la Istambul, in piata Ialichiosc, impreuna cu Constantin Brancoveanu si coconii sai,  marind numarul sfintilor  romani martiri. Tatal sau, Stefan Vacarescu, si fratele acestuia, Bogdan,  membri in Divanul domnesc (deci Parlamentul acelor vremi) au fost otraviti de voda Constantin Racovita, de asta data prin mana unui bucatar mituit de la mosia lor din Sacuieni, ca adversari politici – faceau parte din staff-ul rivalului sau, Constantin Mavrocordat.

Fiul sau, Alecu, a fost ucis la porunca aceluiasi Alexandru Moruzi, dar intr-o alta domnie si din pricini  care vor fi aratate in episodul urmator.
Post tema
postat in categoria istorice





Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1686