Blogul lui Florin Giurcă


07Jan2010




Untitled

Sceneta istorica in trei acte

 

I.                   Anii stagnarii comuniste. Biserica Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul se afla situata pe o latura a unei zone pietonale pavate cu dale de beton sparte. Dincolo de  biserica se afla un parc secular de circa un hectar, cu alei umbroase si bancute de lemn scunde, cu scandurile rupte, inconjurate  de o zona  semicirculara acoperita  cu coji negre de seminte de floarea-soarelui. Un adolescent cu aspect provincial se aseaza  pe una din bancute  si deindata o  tiganca cu multe fuste inflorate il  acosteaza: hai sa-ti ghicesc. Tanarul nu  zice nici da nici ba, se vedea pe figura lui  ca e venit de la tara si-i cam fraier. Cine e Maria? Dar  Ion? Un valet si o dama de pica  se roteau   ametitor in mana tigancii. Am un unchi Ion… Pune un leu in palma la mine ca ti-l dau indarat, numa’ pune-l si ai sa vezi. L-a pus si nu l-a mai vazut de atunci. Biserica, ctitorie a lui Matei Basarab, era inchisa. Douazeci de ani a fost inchisa. Langa ea, pe o latura adiacenta a Pietei Unirii, se afla Comitetul Judetean de Partid.

 

II.                Anii tranzitiei. A venit libertatea. Biserica Sfantul Ioan s-a redeschis. In fiecare an in Piata Unirii si in parcul adiacent se organizeaza evenimentul cultural numit „Zilele viei si vinului”. Biserica este inconjurata timp de o saptamana de  corturi, gratare cu mici, tarafuri de lautari si trupe de dance, vata de zahar, floricele si seminte de floare. Manele. Dupa cativa ani, Consiliul Local apreciaza ca manifestarea este un succes si  organizeaza un al doilea eveniment inspirat intrucatva de primul, „Zilele berii si micilor”. Tot pe acelasi amplasament, si dupa aceeasi formula, in plus mai apare o scena permanenta pe cadru de lemn montata in fata Ateneului Cultural, unde tocmai se tine un  miting politic, cu ocazia alegerilor. Inauntru, in  biserica, vecernia cu litie se apropie de sfarsit. „Bogatii au saracit, si au flamanzit…”

 

III.             Anii crizei economice. Dupa cei  cativa  ani de boom economic, Consiliul Local decide sa faca un lifting facial centrului civic.  Tot perimetrul pietei, inclusiv parcul,  este inconjurat cu garduri si panouri inalte. Se deschide santierul numit „de recalificare urbana”. Biserica este ascunsa privirilor. Cine stie ca acolo este biserica, poate ajunge  la ea, dand ocol imprejmuirii cale de cateva  cvartale si dibuind deschizatura dintre panouri. De la gard pana la biserica s-a facut o carare batatorita prin moloz si transee. Dalele de beton ale fosului pavaj zac azvalite in toate directiile. Picamere, macarale, buldozere. Sapaturile au scos la lumina ziduri medievale, olane si tigle, strazi pietruite. Arheologii au stopat proiectul. Firma de constructii a ridicat baraci metalice, in care echipele de muncitori isi fac menajul. A venit insa  criza, iar buldozerele au ramas intepenite de un an de zile. Pe latura adiacenta a pietei, langa biserica, in holul cel mare al cladirii Consiliului local, fost Comitet Judetean de Partid, troneaza  macheta proiectului, din polistiren, la  care contribuabilul se poate uita, in timp ce sta  la coada pentru plata taxelor.  In fata bisericii, grupul de credinciosi adunati sa ia aghiazma mare se catara care cum poate printre metereze.

 

Barbatilor, si fratilor, ce sa facem?

 

 

 

Parintele Teofil Paraian

 

Care sunt cele dintâi cuvinte de propăvăduire spuse de Domnul Hristos? „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor" sunt cuvinte pe care le găsim în Sfânta Evanghelie de la Matei, în capitolul patru. Şi alte cuvinte de propăvăduire găsim în Sfânta Evanghelie de la Marcu, capitolul întâi, versetul cincisprezece, anume: „S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu, pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie" E interesant de ştiut şi de băgat de seamă că Sfântul Ioan Botezătorul, ca trimis al lui Dumnezeu Tatăl să pregătească calea Mântuitorului, ca cele dintâi cuvinte de propăvăduire are cuvintele: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor". Domnul Hristos, el însuşi fiul lui Dumnezeu fiind, i-a îndemnat pe oameni la pocăinţă, cele dintâi cuvinte de propăvăduire ale lui fiind aceleaşi cu ale Sfântului Ioan Botezătorul: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor". Deci, Dumnezeu Tatăl, prin Sfântul Ioan Botezătorul, îndeamnă la pocăinţă, Dumnezeu Fiul, El însuşi, îndeamnă la pocăinţă, şi Dumnezeul Duhul Sfânt, prin Sfântul Apostol Petru, îndeamnă la pocăinţă. în Faptele Apostolilor, capitolul doi, citim despre predica Sfântului Apostol Petru care i-a minunat pe ascultătorii care au zis: „Bărbaţilor şi fraţilor ce să facem?" Şi Sfântul Apostol Petru a zis, sub puterea Duhului Sfânt: „Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare în numele Domnului lisus şi veţi primi harul Duhului Sfânt".

Ştiind noi astea trebuie să ne întrebăm şi să fim preocupaţi: „Ce înseamnă să te pocăieşti? Ce înseamnă pocăinţa? Ce este pocăinţa? Cei care ştiu limba straina, limba greaca de exemplu, ştiu că în limba greacă „pocaiti-va" se spune „metanoite”,  „metanoia" înseamnă „pocăinţa". Ce inseamna asta? Inseamna  să trăieşti după minte, să-ţi faci rânduială in minte, sa pârasesti  păcatul, să fii împotriva păcatului.




Parohia Petresti


Comentati aceasta stire
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1933