Blogul lui Florin Giurcă


06Jul2010




Untitled

Omul fara CIP

 

Avocatul citi inca o data contractul de imprumut si somatia executorului judecatoresc. Isi trase nitel ochelarii mai jos  de pe nas, si , privind peste ramele de ebonita, spuse:

 

-Dar n-am inteles pana la urma de ce la manastire? N-ai preot la tine in cartier? Cum, care canoane?  Si unde ai mai auzit dumneata ca se aplica asa canoanele, fara cercetare? Si fara sa se dovedeasca vinovatia?

 

Apostolescu Vasile a vrut sa-si faca o covrigarie. Are doi copii minori la gimnaziu si o nevasta cicalitoare acasa si trei pisici  vesnic gestante. Bugetul lui de familie este de 4 mii de roni pe luna, acoperit in proportie de 85% din leafa sa  de taximetrist si 15% din cursele fara bon de casa de marcat. Noile majorari ale accizei pe tutun, cresterea dolarului si  a pretului benzinei, precum si majorarea TVA-ului cu 5 puncte procentuale  l-au bagat groaznic in corzi. Deficitul bugetar se estimeaza la 20%.

 

A alergat mai intai la Banca.

-Vreau sa-mi deschid covrigarie. Vreau sa-mi cumpar masina de covrigi  second-hand. Posed spatiu, balcon  parter. Am nevoie de 10 mii de Euro.

Banca analizeaza dosarul, trimite la Centrala, Centrala  raspunde: se accepta, cu urmatoarea conditie: sa semneze un bilet la ordin avalizat in favoarea Bancii,  fara data,  fara suma.

 

Copiii cer de mancare, nevasta solicita bani pentru cosnita, pisicutele vor numai Wiscass. Domnul Apostolescu semneaza trata, banii intra in cont, contul are un card, cardul are un cip.  Domnul Apostolescu este insa un om cu frica lui Dumnezeu.

 

-Am zis sa merg la manastire sa ma rog sa ma scoata din cursa asta in care am cazut. Sa ma spovedesc. Nu merge covrigaria deloc,  dau faliment, am bani de dat, am datorii la stat. Ma arunca astia in strada. Nu mai am nadejde deloc, unde sa merg, daca nu la Biserica?  Tocmai de aia am zis sa merg la manastire.

 

Domnul Apostolescu a gasit intr-o buna zi in cutia de scrisori, pe langa factura de lumina si de gaze, o instiintare sa se grabeasca sa plateasca Bancii suma de 1 milion de roni, pana maine. Altfel, i se blocheaza conturile si cardul.

 

-Mi-au zis ca m-am inchinat la Mamona pentru bani. Ca m-am pecetluit. Ca nu mai pot sa ma dezlege si nici la slujbe nu ma pot primi. Domnul Apostolescu isi puse capul in palme si ofta indelung, cu ochii pironiti in tavan. Off, off, ce napasta a cazut peste mine asa din cer, nici n-am auzit de lucrurile astea pana azi. Le-am zis: nu am din ce trai, trebuie sa fac ceva, sa muncesc. Ma alunga nevasta de acasa, ca sunt netrebnic, ca n-am initiativa particulara. Mi-au sugerat   sa ma mut la tara si sa ma apuc de muncit pamantul. Dar ce, parca avem loc toti oamenii la munca pamantului?

 

Sambata trecuta   domnul Apostolescu Vasile a incarcat la supermarket cosul cu KiteKat pentru pisici, mezeluri pentru nevasta si copii si bere pentru el. La casa de marcat insa, i-au refuzat cardul la plata. Zicea: restricted operation. Cu inima cat un purice, a mers a doua zi la Banca sa vada ce se intampla. La Banca, duminica e inchis, uitase. Cu o ultima licarire de speranta in suflet, si cu ultimii litri de benzina in rezervor, domnul Apostolescu alearga  la manastire sa se roage.   I-au aratat  insa regulamentul categoric afisat la intrare: daca ai documente biometrice, nici nu esti pomenit  la Liturghie, nici nu primesti dezlegare pana nu renunti la ele.

 

-Domnule Apostolescu, trata semnata de dumneavoastra este nula de drept. Avocatul se ridica in picioare si isi stranse hartiile in geanta voluminoasa de piele maron. Depunem contestatie  maine la Tribunal, intrucat suma de 1 milion de roni inscrisa pe ea nu va apartine dumneavoastra, a fost inscrisa de Banca ulterior,  fara stirea si fara acceptul  dumneavoastra.  Reusim garantat, au mai fost cazuri. Este un principiu din dreptul roman. Elementele de vinovatie sau nevinovatie se trateaza individual in justitie, fiecare om este un caz special in sine, si are dreptul la judecata proprie.  Dumneavoastra nu ati fost informat despre cuantumul datoriei cu care v-a incarcat creditorul. Cardul ma tem insa ca nu va mai putea fi folosit. Uitati de el, ca si cum  n-ar fi existat niciodata. Despre onorariu, luati va rog legatura cu secretarul meu.
Ah, si sa nu uit, zise din usa. Asa scrie in regulament, ca sa renuntati la card? Inseamna ca precis nu poate fi vorba de pecetea aceea, caci pecetea aceea e definitiva, nu-i asa?

 

Domnul Apostolescu simti ca i se ridica o greutate de pe piept. Cu adevarat, gandi el, cardul asta a avut ceva malefic, chiar daca nu era inca pecetluirea. Indata ce am scapat de el, m-am eliberat. Voi vinde masina de covrigi si voi plati avocatul, dar cel putin am scapat de datoria de 1 milion. Pentru prima data dupa multe zile de neodihna, domnul Apostolescu adormi zambind. Se visa deja fermier, calare pe tractor.

 

-Da, domnule Apostolescu, planul dumneavoastra poate deveni realitate. Va stam la dispozitie cu Programul Operational  Sectorial pentru dezvoltare durabila in agricultura. Pentru achizitia unui tractor si a unei combine din fonduri europene nerambursabile aveti nevoie de aportul dumneavoastra de 50 de mii de euro, pe care tot noi vi-l procuram, gratie unui credit pentru nevoi personale. Semnati doar  acest bilet la ordin avalizat in favoarea Bancii noastre, si maine aveti banii si puteti plati avansul pentru utilaje. Aveti un cont deschis la noi? Daca nu, va deschidem imediat, si va dam si un card.

 

Domnul Apostolescu se precipita spre usa fara sa-si termine cafeaua expresso cu lapte condensat si servetel. Fara sa spuna o vorba, tranti usa dupa el si o lua la goana. Spre munti. 

 

 

 

Post tema
postat in categoria fictiune la tema Cipuri







Parohia Petresti

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1745