Blogul lui Florin Giurcă


11Jan2010




Untitled

Occident (legende urbane)

Motivele pentru care romanii emigreaza  in Occident se impart cred in doua mari categorii: 1.  motive materiale (castigarea banilor necesari pentru casa, pentru familie ), si 2.  alte  motive (studii, un viitor mai bun pentru copii, sau in anii comunismului si in primii ani dupa revolutie – castigarea libertatii).  Tot la motive materiale as include si dobandirea unui standard mai ridicat de viata, accesul la infrastructuri superioare, sau traiul intr-un mediu mai curat.  Ma refer in continuare doar la cei care au plecat definitiv.   In tara s-au creat adevarate „legende” sau „mituri urbane” despre cei plecati: ba ca le merge foarte bine, ba ca foarte rau. Eu cred ca nu trebuie generalizat,  inclin sa cred ca obiectivele pentru care au plecat s-au realizat, sau sunt pe cale sa se realizeze. Dificultatile si privatiunile suportate de cei plecati pe pamant strain sunt socotite ca un fel de investitie pe termen lung, care trebuie protejata moral. Din acest motiv, cei care s-au „realizat” mai bine, cauta de regula sa se faca cunoscuti in tara, printre rude si prieteni, mai curand decat ceilalti care n-au reusit la fel de bine. Din acest motiv cred ca avem in tara mai mult stiri pozitive decat negative. Un alt mit pe care l-am intalnit, de data asta  printre cei plecati, este ca in tara „nu mai era de trait”. Oricare ar fi fost motivele plecarii lor, au dat dovada de curaj plecand. Dar raul din tara nu vine de undeva din atmosfera, ci tot de la noi toti  „emana” – ca sa folosesc un cuvant mult uzat dupa revolutie.

Foto: Occident (regia Cristian Mungiu, 2002)

Parintele Iustin Parvu

-     Mai este poporul romān capabil de jertfă? Spuneaţi cīndva: „In īnchisoare priveam lucrurile īn ansamblul lor şi ştiam că prezenţa noastră īn puşcărie se justifică prin păcatele noastre şi ale neamului nostru". Credeţi că un număr limitat de oameni poate prelua păcatele unui neam? Sīnt oameni destinaţi să se sacrifice pentru neamul īntreg? Aţi cunoscut asemenea oameni?

-     Cum să nu? Niciodată nu va dispărea sentimentul jertfei din sīnul naţiei noastre... Nicolae Iorga spunea că satul şi biserica au emancipat Romānia; una i-a dat dimensiunea civilizaţiei umane, cealaltă i-a dat dimensiunea sacrului. Iar popoarele care au sacralitate īn fiinţa lor, au şi destin, au şi loc īn istorie.

-   Se zice că s-a subţiat sentimentul patriotic, că această globalizare va duce la slăbirea sentimentului patriotic...

-   Este şi un plan aici, de a ne spăla memoria şi conştiinţa de neam. Căci ce-i neamul? Este fratele meu, este mama mea, este tatăl meu, e vecinul meu, e satul meu, e oraşul meu, e judeţul meu... Şi cam atīt. Te duci, umbli din nord pīnă īn sud, străbaţi lumea pe toate meridianele, dar ţi se face deodată dor de fratele tău, de mama ta, de tatăl tău, de vecinul tău, de satul tău, de oraşul tău, de ţara ta... Şi atunci nu īnseamnă asta că aparţii pentru totdeauna unui singur neam, de care nu poţi să rupi niciodată firele nevăzute care te leagă? Nu poţi să speli creierul īn aşa măsură īncīt să nu-ţi mai fie dor.

-   Cu cīt lumea pare mai strimtă, mai uşor de atins fizic de la un meridian la altul, cu atīt omul pare mai izolat, se simte mai singur...

-   Dar cum să fie altfel? Sīnt mai singuri oamenii pentru că sīnt puşi īn situaţii diferite. Se duce romānul īn Italia, īn Spania, īn Canada, normal că nu mai vine acelaşi care a plecat...

-   Este vorba de un miraj al Vestului care acţionează asupra psihicului fiecăruia... E mirajul necunoscutului şi al altor civilizaţii?

-   ... Şi la un moment dat acest tīnăr pus īntr-o experienţă de un an, doi, trei, patru, dacă văd ei că nu scot nimic din ce trebuie să scoată īl abandonează... Vine īn ţară şi īn ţară toţi zic: Ei, vine de la Paris, vine de la Viena,... Iar cei care au rămas īn ţară se simt inferiori, deşi cel care vine nu are nimic īn plus, nu-i nimic de capul lui dar toţi stau cu gura căscată...

-   Eminescu spunea la fel de plastic: „Ai noştri tineri la Paris īnvaţă/ La gīt cravatei cum se leagă nodul,/ Apoi ne vin de fericesc norodul...

-   Istoria se repetă şi cu cīt ne adīncim īn ea influenţa e tot mai periculoasă... Rănile de acum sīnt mai mari. Altă eleganţă era pe vremea lui Eminescu īn aceste īmprumuturi, şi Occidentul era altul. Erau şi atunci şubrezeniile astea, dar acum terenul e mai prielnic pentru a demola lumea noastră. Acum vine unul, īl ia pe tīnăr deoparte şi-i zice: Dacă vrei să ajungi ceva īn viaţă trebuie să te īnscrii la organizaţia noastră...! Dacă nu, stai pe margini, pe dinafară...

 

Post tema
postat in categoria filme la tema emigranti







Comentati aceasta stire
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1760