Blogul lui Florin Giurcă


01Apr2010




Untitled

Noile munci ale lui monsieur Hercule

 

Ati vazut vreodata un episod din serialul cinematografic Poirot, cu David Suchet? Daca da, atunci veti intelege la ce ma  refer. Am un prieten belgian care pare intruchiparea uimitor de fidela a bonomului detectiv, in ceea ce priveste manierele, curtoazia,  sau pedanteria cu care se imbraca, exceptand faptul  ca e roscat, nu brunet, si ca nu poarta mustata. Omul acesta nu ar intra in casa cuiva fara un cadou in mana, sa zicem o sticla de vin frumos ambalata, sau fara sa se anunte din vreme cu un telefon.   Imperturbabil si bine dispus intotdeauna,  belgianul, al carui nume nu are importanta - sa-l numim de pilda monsieur  Hercule – este in acelasi timp o gazda desavarsita. Din motive care se vor vedea mai departe, prietenul Hercule are 4 zile onomastice pe an, pe care isi da silinta sa le serbeze pe toate. In bucataria lui gasesti cele mai rare si pretioase  mirodenii, de la sofran si curry indian la otet balsamic, curcuma  si ghimbir. Hercule isi onoreaza invitatii cu felurile de mancare exotice gatite de el singur, servite in vase de portelan vechi, alaturi de vinurile asortate. Pe peretii micului dar elegantului salon cu mobilier Regence poti admira acuarele si uleiuri pe panza, iar la cafea esti delectat cu sonate de Beethoven interpretate de gazda la clavecinul veritabil, recent restaurat, din colt.

 

 Ceea ce este uimitor este faptul ca monsieur Hercule si-a injghebat aceasta mica oaza cu parfum aristocratic intr-un fost grajd aflat la marginea unui catun dintr-un judet al Moldovei. Plecat din tara sa natala indata dupa anii ’90, manat de spiritual  aventurii, dupa ce  a facut diferite mici afaceri cu computere si haine vechi prin rasaritul Europei,  dupa ce a invatat romana si greaca, a ales sa-si imparta timpul intre fieful sau de la marginea satului,  si o insula din Grecia, unde isi petrece iernile. Intr-una din aceste peregrinari ale sale, Hercule s-a intalnit cu  vechi-calendaristii.

 

Monsieur Hercule nu este un cetatean religios. Amator de muzica de opera, fan al lui Mozart, cu al sau Flaut fermecat,  avid de socializare, Hercule e mai degraba un om de lume, un umanist prin educatie si caracter. Prin maniera sa eleganta, dar frusta, directa si prietenoasa, el si-a facut nenumarati prieteni fideli, unii chiar  din randul artistilor, scriitorilor si pictorilor. Prin intermediul unuia dintre acestia, pictor mi se pare, Hercule a intrat in cercul calendaristilor. L-a dus la o manastire de maicute, unde l-au cazat o vreme, el a facut ceva donatii sau investitii pe acolo, ca dupa o vreme sa anunte ca se boteaza la ei, el fiind catolic.

 

Cum au facut de au reusit sa-l determine la acest pas, nu-mi dau seama. Cata insemnatate a pus si pune Hercule pe religie si cult, iarasi e treaba lui. Presupun ca a vrut sa-i faca placere prietenului, care probabil ca l-a invitat staruitor, mai ales in conditiile in care viata lui s-a statornicit, se pare, definitiv prin partile ortodoxiei. Sau, de ce nu, s-a gandit si la faptul ca a-ti schimba religia  e o noua provocare, o noua aventura.  O anumita particularitate a caracterului si educatiei sale  avea sa-i complice insa foarte mult viata in noua ipostaza. Monsieur Hercule    a trebuit sa-si aleaga un nume nou la botez, si a ales, inspirit se pare de  noul sau nas de botez,  numele sfintilor doctori fara de arginti, botezandu-se  Cozma-Damian. Ei bine, nu a trecut mult si a aflat ca in calendar exista doua perechi diferite de sfinti cu acest nume, serbate la date diferite.

 

Dar asta nu este tot. Surpriza cea mare a venit dupa aceea, cand a aflat ca majoritatea prietenilor sai sunt ortodocsi, e adevarat, dar tin sarbatorile dupa alt calendar. Si cum nu se putea sa-i invite la o onomastica pe stilul vechi, a trebuit sa isi serbeze fiecare din cele doua zile onomastice o data pe stilul nou, o data pe stilul vechi. Caci are  si prieteni pe stilul vechi… Trebuie sa spun insa ca toti prietenii sai, fara deosebire de stil, accepta cu placere toate invitatiile, si pe nou si pe vechi.

 

 Si iata de ce:  amicul Hercule isi sufleca de patru ori pe an manecile, isi pune sortul la brau si se asterne pe munci.  Antreuri reci, sufleuri usoare de praz cu sos caramel, supe-crème de ceapa cu crutoane, rulade cu ciuperci, rata cu portocale, melci cu sos de usturoi si stridii, tarte cu afine, pere trase in ciocolata,  salata tzatziki, sorbet de gutui, banane flambate si multe alte curiozitati sunt preparate cu mana lui, din ingrediente cumparate de el din piata, si aduse la masa in platouri savant garnisite, in sunetul clavecinului bine temperat.

Monsieur Hercule, toujour elegant si curtenitor,  nu uita sa trimita un mesaj de felicitare fiecaruia de ziua sa, si asteapta cu bucurie sa fie la randul lui felicitat, cu ocazia sarbatorilor din viata lui :-)

 

Tuturor, un Paste fericit!




Parohia Petresti


Fri, 02 Apr 2010 00:07:54 Petru: Sunt tentat sa cred ca este adevar si nu fictiune. In ambele cazuri - nota maxima pentru scriitor.

Fri, 02 Apr 2010 08:14:42 admin: Adevarul si fictiunea sunt dozate atent, cu minutiozitate belgiana :-)

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1560