Blogul lui Florin Giurcă


18Dec2009




Untitled

Mos Craciun m-a surprins intotdeauna

 

 Oricat de vigilent as fi incercat sa fiu, Mosul gasea mijloacele sa se strecoare nevazut. Fie venea dimineata devreme, fie venea seara in lipsa mea, cand eu tocmai eram dus la bunici, patru case mai la deal. Nu-mi ramanea decat sa-i vad urmele intiparite in zapada, pe langa casa, pe sub fereastra, niste urme mari, bineinteles, caci era incaltat cu cizme. Asta era tot ce puteam vedea concret , urmele din zapada.  Si cum le vedeam, incepeam,  cu o dorinta tainica, sa caut prin casa bradul impodobit, caci negresit trebuia sa fie undeva. Bradul era in sine insusi un rezervor de surprize. Nu se stia niciodata unde sunt toate bomboanele si toate ciocolatele, ba uneori aveam impresia  ca apareau si altele noi, de la o zi la alta. Asta a fost o impresie numai, nu am putut sa verific.

Nu stiam de unde isi ia jucariile, nu puteam insa concepe ca o fiinta asa de eterica sa le cumpere pur si simplu de la librarie. Desi, trebuie sa admit, avea unele intocmai ca cele pe care le vazusem eu in vitrina librariei cu ceva timp in urma, si le aratasem mamei doar asa, ca sa vad daca ii plac si ei. Uite, iti place si tie avionul asta de tabla? Mie mi se pare foarte frumos! Si imi afundam capul in fusta mamei de rusine, caci imi era teama ca nu-i va placea. Nu stiu daca ei i-a placut, cert e ca lui Mos Craciun i-a placut, caci mi l-a adus.

Asa de mult m-am bucurat, incat peste trei zile l-am desfacut in bucati, ca sa vad cum e facut. Asta a fost cea dintai manifestare a aptitudinilor viitorului inginer care voi deveni.

 

Parintele Cleopa

 

Care este cea mai puternică rugăciune care uneşte pe om cu Dumnezeu?

Sunt mai multe feluri de rugăciuni: cu limba, cu mintea şi cu inima. Cea mai īnaltă rugăciune este rugăciunea din inimă, adică cu participarea inimii, prin umilinţă, zdrobire şi lacrimi. Să nu ne punem mare bază pe rugăciunea citită, adică rugăciunea orală, cu limba. Aceasta este cea mai slabă rugăciune, pentru că nu participă mintea şi inima.

Rugăciunea minţii este mai īnaltă ca rugăciunea orală pentru că participă la ea şi gāndurile, adică aten­ţia minţii. Cel ce se roagă cu atenţia minţii la tot ce rosteşte, acela se roagă cu mintea, īnsă nici aceasta nu este desăvārşită. Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea minţii este rugăciunea cu un picior, adică este jumătate de rugăciune, pentru că rămāne īn cap şi nu participă la ea şi inima.

Dar cānd la rugăciune se uneşte mintea cu ini­ma, adică gāndurile minţii coboară cu darul Domnului īn inimă, atunci s-a făcut zămislirea rugăciunii celei duhovniceşti, adică am ajuns la cea mai īnaltă rugăciune, numită rugăciunea inimii. Iar semnele că am ajuns la această īnaltă lucrare sunt: o puternică căldură īn partea inimii, un permanent dor şi rāvnă pentru Dumnezeu, o nespusă dragoste pentru oameni şi pentru toată zidirea, o bucurie duhovnicească negrăită, plāns de bucurie şi izvor adānc de lacrimi, de smerenie şi ne-temere de moarte.

 




Parohia Petresti


Comentati aceasta stire
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:2009