Blogul lui Florin Giurcă


19Jan2010




Untitled

Magarul lui Nastratin, politically incorrect

 

Citind randurile parintelui Papacioc, mi-am amintit cu nostalgie de un personaj indragit in copilaria noastra, hatrul Nastratin Hogea, cel care dadea solutii aparent ilogice si bizare unor  situatii conflictuale nascute din defectele omenesti. In mai toate povestirile, Nastratin apare insotit de un magar, probabil pentru contrast, la fel cum Pacala il are pe Tandala. La noi, cel care a dat fata literara eroului popular sud-est european este Anton Pann, cel istet ca un proverb.

 

Pe undeva, a devenit  insa usor anacronic. Ia auziti: vazand Nastratin pe un bogatas ca si-a impodobit manzul de magar

 

carele avea căpăstru peste tot cu fir lucrat,

si pe ciucuri împrejuru-i margaritar înşirat,

un cioltar cu flori de aur pe spatele lui întins

si drept chingă peste dânsul un cordon de fir încins,

pus pe o saltea luxoasa si-alaturi perna de puf,

si-un rob cu-aparatoare racorindu-l de zaduf,

 

il ia pe boier peste picior si-i fagaduieste ca pana la anul, daca-i da magarusul ca elev, il invata patru limbi straine.  

 

Lucru de neconceput in zilele noastre, cand educatia enciclopedista nu mai are nici un pret, mai ales pentru manjii de magar impodobiti cu cristale Swarowski. Anton Pann si Nastratin Hogea ar face mai  bine sa incalece pe magarul lor si sa plece in alte tari mai calde, fara coduri galbene de viscol si fara flacari violete, deoarece au devenit incorecti politic. 

 

 

Parintele Arsenie Papacioc

 

Nu e acelaşi lucru păcatul cu fapta şi păcatul cu gândul. Spune Scriptura: „Cine a gândit la femeie a şi păcătuit!". Da, dar cu mintea. S-a considerat căzut şi cine a fost numai cu mintea la gândurile acestea.

Iarăşi, un Sfânt Părinte i-a chemat pe ceilalţi Părinţi şi le-a pus ciorbă, câte o porţie în faţa fiecăruia. Si a început aburul să iasă, să miroasă a ciorbă, şi le-a ţinut un cuvânt Părintele, apoi i-a întrebat: „V-aţi săturat?" „Nici nu am mâncat!" „Dar cu gândul aţi mâncat!". Vedeţi, nu este acelaşi lucru păcatul cu fapta şi păcatul cu gândul.

Un sărac se uita cum mănâncă fripturi boierul. Boierul l-a dat în judecată că s-a îndulcit cu mintea. Atunci judecătorul, înţelept, zice: „Te-ai îndulcit?" „Da, m-am îndulcit, că eram flămând!". Judecătorul le-a arătat un ban: „Vedeţi banul acesta!" şi l-a aruncat pe masa din faţa sa apoi a zis către boier. „Mulţumeşte-te cu auzul şi celălalt cu mirosul". Pentru a face dreptate, l-a condamnat pe sărac să plătească doi bani. Judecătorul a luat banii şi i-a trântit, iar apoi îl întreabă pe boier: „Ai auzit?". „Da!" „Mulţumeşte-te cu auzul!".

Tineţi minte faptul că te pot tortura gândurile cu mintea, dar nu răspunzi pentru ele decât numai în treapta a şasea, când le accepţi: „îl fac, domnule! îl fac! Gata, s-a terminat! De când mă chinuie! îl fac pe acest păcat!". Nu accepta! Dacă l-ai acceptat, te duci la spovedit! „Părinte, l-am acceptat cu mintea". Sau l-am făcut şi cu fapta, sau l-am repetat. „Ce mă fac, părinte, că sunt împătimit?"

Cum zic Sfinţii Părinţi, cel puţin să-l scoţi din treapta a unsprezecea, a deznădejdii.

 

Post tema
postat in categoria articole la tema Magari





Parohia Petresti



Comentati aceasta stire
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1817