Blogul lui Florin Giurcă


01Jan2013




Untitled

Gânduri la cumpăna anilor

Pentru mine părintele Cleopa stă în rândul sfinților, fără de nici o îndoială. Nu l-am cunoscut personal, deși am fost cândva destul de aproape de mânăstirea Sihăstria, în timpul vieții sfinției sale, mai exact in bucolicul an 1996. Dar pe atunci nu auzisem de el, sau poate că auzisem, dar am zis în sinea mea: nu vreau să știu de nici un popă bătrân care dă 1000 de metanii pe zi canon la oricine il prinde prin mânăstire.  Eu nu știu dacă părintele Cleopa dădea 1000 de metanii  canon, dar am auzit de alții care dau, si asta a fost suficient ca să evit. Problema mea era cu respirația: din cauză că fumam peste un pachet de țigări pe zi, nu aveam suflu. Obseam repede, bătea inima tare mai ales la genoflexiuni și în general la ridicarea și coborârea centrului de greutate. De frica metaniilor deci nu prea cercetam batrânii îmbunătățiți. 

Iar atunci in anul 1996 a fost așa: am fost trimis într-o delegație de serviciu în județul Neamț, și după ce am rezolvat  ce aveam de făcut, am zis hai să mă plimb un pic și să vizitez niște biserici din vremea lui Ștefan cel Mare. Aveam o mașină personală, o Dacie luată la second hand, la care din când în când trebuia să ridic capota  și să suflu în jigler. Taică-meu mă învățăse asta, la Dacie e problema delicată cu carburatorul care se îneacă și trebuie suflat în jigler. Atenție mare la jigler, că e mic și dacă îl scapi pe jos nu mai pleci din loc. Deci mergeam către Cheile Bicazului,  vizitasem mai întâi mânăstirea Pângărați, după care am trecut pe la Bistrița. Am făcut poze. La Bistrița mi se pare că era un preot în biserică și m-am dus la el la Altar și i-am spus: știți, azi e ziua mea de naștere, fac o sumă rotundă de ani cu un zero în coadă.  Aș vrea să fac o rugăciune, ceva deosebit. La care părintele mi-a zis: foarte bine, mergi la pangar și cumpără atâtea lumânări câți ani împlinești, după aia vino cu ele la mine. Zis și făcut.  Am plecat de acolo cu un sentiment de împlinire, că am făcut un lucru de seamă, de care se va ține cont. Așa a fost, următorii zece ani din viață chiar s-au dus în mod plăcut. După aceea lucrurile s-au mai stricat, dar nu de tot.

Apoi, nu după multi kilometri  parcurși văd un călugăr pe marginea drumului făcând autostopul. Fiind eu  axat pe tema mânăstirilor am oprit și am luat pasagerul. Mergea la chilia lui, undeva în zona Cheilor Bicazului, o regiune  sălbatică, de exploatare forestieră și a pietrei de calcar. Am făcut mila pănă la capăt și nu i-am cerut nici un ban, dar fiindcă tot insista să îmi facă o plată, i-am zis: spovediți-mă. Nu a fost foarte încântat, zicea că nu e vreme de post (eram în septembrie)  și deci nu e potrivit pentru spovedane, dar nici oprit nu este.  Avea ca la 40 de ani, îl chema ieromonahul Iustin. Zic: spovediți-mă așa, acum am această dorință și disponibilitate.  M-am mai spovedit și altădată, dar nu foarte bine se pare, deoarece suport in continuare atacuri din partea vechilor patimi.

 

M-a dus în chilioara lui, de fapt era un fel de cabană forestieră, era cam singur acolo pe o rază de câțiva kilometri. Avea o masă pregătită pentru slujbe de felul acesta, cu icoane și molitfelnice, cu tot ce trebuie. Mi-a făcut molifta ca la carte, apoi a zis: acum spune. Și am începu să spun fără frică, așa, pe îndelete, de-a fir-a-păr, tot ce aveam pe suflet la capitolul am făut și-mi pare rău. Am deșertat în față lui un camion de deșeuri, fără frică de canoane cu metanii, deoarece, nu-I așa, trebuia să-mi facă reducere că l-am luat cu mașina. Habar-n-am dacă mi-a dat vreun canon, cred că nu, că celălalt canon pe care l-am primit eu vreodată, acela de a învăța pe de rost psalmul 50, mi l-a dat alt călugăr, părintele Natanael, de care am scris aici în alt loc. Dar nu contează. Spovedania aia m-a răcorit pe deplin. Încă o mai țin minte. Dumnezeu să te aibă în grijă părinte Iustin, acolo unde ești.

 

Revin la părintele Cleopa. Atunci, dacă eram inspirat, făceam un ocol de 100 de kilometri mai la nord și îl întâlneam, dar n-a fost să fie așa. Am aflat de sfinția sa pe forumuri ortodoxe, am citit pe urmă niște broșuri intitulate  Ne vorbește parintele Cleopa, am văzut niște filmulețe înregistrate. Moșul le zicea bine, deși se spunea că e cioban fără prea multă carte. Dar nu asta, că dădea răspunsuri teologice impecabile cu autor și număr de capitol, nu asta m-a impresionat. Mulți fac asta, și când încep să citeze din Filipeni și Coloseni te pierzi dintr-o dată și pierzi și subiectul discuției. La părintele Cleopa m-a captivat autoritatea venită din credință cu care vorbea. Se vedea de la o poștă că vorbeste cu har de la Dumnezeu, și asta se manifesta în aceea că mă vindeca acolo unde aveam rană în suflet. Am mai întâlnit așa ceva la încă un sfânt contemporan, la părintele Paisie Aghioritul. Tot așa, o persoană fără studii altele decât școala Duhului Sfânt. Pentru mine ultimii cinci-șase ani mi-au adus o serie de bătăi din partea vietii, din care am ieșit până acum cu bine și datorită acestor doi, ale căror cărți mi-au dat tărie și credință în ceasuri de cumpănă. Dumnezeu și Maica Domnului să ne acopere sub Acoperămăntul lor și în noul an in care am intrat!

Post tema
postat in categoria povestiri







Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1138