Blogul lui Florin Giurcă


13Oct2010




Post tema
postat in categoria povestiri la tema Pelerinaj

Untitled

Gânduri la Cuvioasa Parascheva

 

Prima dată când am fost la Iași la Cuvioasa Parascheva a fost o zi frumoasă, însorită de toamnă. Probabil ca un fel de încurajare, ca să mă îndemne să vin și altă dată. Țin minte că ieșeam din rând și făceam poze la lume.  Am văzut apoi, vizavi,  în curtea unui om, un smochin mare, plin de frunze și fructe,  și asta m-a făcut să pun și eu în grădină smochini, și de atunci   în fiecare toamnă de ziua Cuvioasei am smochine coapte. Nu am mai văzut însă în anii următori smochinul respectiv din dealul Mitropoliei Iașului, ori am uitat eu unde era, ori rândul la care mă așezasem era ceva mai scurt.

 

Tot prima dată am observat că vânzătorii ambulanți vând celor care stau la rând batiste, și toată lumea cumpără. Am cumpărat și eu, nestiind la ce îmi va trebui, abia pe urmă am aflat: batista se atinge de racla cu sfintele moaste. Am mai cumpărat o broșură cu viața și acatistul sfintei, pe care o iau de atunci în fiecare an cu mine, ca să citesc din ea cât stau la rând. Pe prima pagină am scris cu pixul, în fiecare an, data când am fost la Iași la Cuvioasa.

 

Anul acesta a plouat, și nu am avut umbrelă. Cădeau picături pe paginile acatistului și lăsau semne care se uscau, dar tot se mai cunoaște.  Lângă mine s-a mimerit un grup numeros de clujeni, dintr-un sat din zona Clujului, veniți cu un microbuz. Frumos este graiul lor, și vorbesc cu mult bun simț. Ca în fiecare an, era și acum un vânzător de ziare de la Oastea Domnului, care striga cu o voce sonoră „un leu cincizeci este ziarul acesta”. Mi se pare că pe același l-am văzut și la București la sfântul Dimitrie.

 

Ultima turnantă a drumului se derulează pe o alee în pantă, mărginită la dreapta de un zid de piatră, în care credincioșii au înfipt lumânări (odată cred că am văzut și bilețele cu rugăciuni, după modelul de la Zidul Plângerii), și la stanga de un șir de corturi cu obiecte religioase. În capătul aleii se intră în curtea Mitropoliei, și dintr-o dată, fără de veste, ai în față pavilionul cu Sfintele Moaște. Fără să ai timp de pregătire, căci  nu te lasă nimeni să te gândești ce ai de făcut în situația data, ești dirijat cu rapiditate ca pe bandă rulantă. Lumea se închină, sărută racla cu frenezie și părăsește scena. Sfintele Moaște de fapt nu se văd, sunt acoperite de un veșmânt.  După aceea stai și te reculegi mai încolo, eliberat din strânsoarea rândului, cugetand la cele ce  ai văzut și ai făcut. Ai fost sau  n-ai fost pregătit, ai trecut si tu prin fața raclei cand ti-a venit randul, ca toată lumea. Așa cum ai putut.

 

Mă gândesc: eu ce aș fi răspuns dacă un reporter de la televiziune mi-ar fi pus întrebarea „dumneavoastră cu ce gânduri ați venit la Cuvioasa Parascheva?”

Nu știu dacă aș fi putut vorbi pe post mai degrabă despre smochini, umbrela, batista  și alte episoade întămplătoare decât despre minunile pe care Cuvioasa le-a făcut pentru mine. Despre acelea, despre minuni, nici cu mine însumi nu îmi place să vorbesc decât aluziv, și în treacăt. Sunt acoperite de un veșmânt, și îmi este suficient mie că le știu acolo.





Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1561