Blogul lui Florin Giurcă


17Oct2010




Untitled

Drumul vinului: Panciu, Odobești, Cotești.

 

În fața mea stătea omul care s-a îmbătat de bucurie doar când a murit Gheorghiu-Dej. În bucătărioara de 3 metri pe 3 erau un pat, o sobă de teracotă cu plită și o măsuță lipită de perete.  O căldură plăcută. Nea Grigore are presupun peste 70 de ani și  se vaită că-l doare capul din cauză că a băut mult la viața lui (numai vin roșu), dar e vesel și volubil. Întălnirea cu vechi prieteni și colegi de generație i-a dezlegat limba și preț de vreo jumătate de oră a vorbit într-una, cam fără șir, parcă de teamă să nu rămână ceva nespus.

 

-Eram omul șefului de  fermă de la Stațiunea Viticolă Odobești, că șefii îsi puneau oamenii lor unde se duceau, la noi venise unul Feraru de la regiune de la Galați, era mare la partid, cu propaganda, și când m-a văzut cât de rău mi-era, că mi-era rău de tot, cădeam din picioare, mi-a zis uite dacă în 24 de ore nu ești la spital ești mort, îti dau un bilet și pleci imediat la Iași la doctorul cutare, e cel mai mare de acolo, decanul facultății și-i spui că te-am trimis eu…

 

Nea Grigore îngrijește singur de gospodărie de ceva vreme, consoarta, tanti Frusina e plecată în Italia să mai câștige un ban ca menajeră. Dar vine de sărbători acasă. Curtea arată bine, curată, feciorul lui face un foc de coceni să prăjească niște pește la grătar, nepoțelul cască gura la cei mari și la poveștile lor. În spatele casei, crama, cu două-trei budane de vin nou și tescovină pusă la fermentat.

 

-Faci și țuică, nea Grigore?

-Da, fac, vrei și dumneata?

-Nu, am o grămadă, câtă mi-a lăsat taică-meu n-am să pot să beau niciodată.

 

-Îl știu pe Feraru, l-am avut și eu la Gospodărie, zice domnul Bordeianu. A venit mai întâi la noi la Panciu, apoi la Cotești, după aceea a mers la Odobești. La fetele lui le pusese nume rusesti, Natasa si Katiusa.

Domnul Bârlădeanu îsi face ziua lui de sfântul Dumitru,  așa că m-a rugat din nou să mergem să-și cumpere vin de la prietenul lui din  Panciu.

 

-Când am ajuns la Iași și m-a văzut doctorul, m-a pus imediat în salon și mi-a dat “autobiotice”, că atunci nu era ca acum, tot felul de medicamente, că acum e de-alea, amocilină, și mi-a zis că toată viața o să trag cu capul, am făcut sinuzită, că m-am îmbătat și-am stat cu capul gol și transpirat iarna în frig, dar eu o singură dată m-am îmbătat, când a murit Gheorghiu-Dej.

 

-V-ați bucurat?

-D-apăi cum! Și când venea ăla, de la CC, Iosif Banc, în control, ce băută mai trăgeam! Da’ numai roșu, cabernet și merlot, altceva nu pot să beau. Sinuzita.

 

Îmi aduc aminte de ce-mi spunea maică-mea, ca ea a plâns când a murit Gheorghiu-Dej. A păstrat în șifonier toate ziarele Scânteia de la moartea lui, le mai am și acum. A fost și la catafalc. Dar asta nu-i nimic, la moartea lui Stalin cică a fost o jale generală, plângeau toți copiii și toți profesorii și învățătorii, părinții și bunicii mai puțin. Stalin si poporul rus, libertate ne-au adus.

 

Românul nu este o fire expansivă și demonstrativă prin natura lui, așa cum sunt rușii, e mai rezervat, el caută stimulente când vrea  să-și dezvăluie inima. Vinul dezleagă limbile.

Post tema
postat in categoria povestiri la tema Bordeianu







Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1619