Blogul lui Florin Giurcă


03Apr2012




Untitled

Domnul  Apostolescu la Fierbinți

 

Suntem deja in aprilie, dar zăpada nu s-a topit încă bine de pe marginea drumului, mai sunt încă pe alocuri fragmente din mărețele acumulări de trei-patru metri de omăt  create de lamele buldozerelor astă iarnă. Prin iarbă și frunze uscate s-au ivit pete vii de culoare:  ghiocei, toporași, brândușe. Umbrele înserării se alungesc peste livezile cu ramuri încă desfrunzite. O haită de șapte câini maidanezi apărută instantaneu de nu se știe de unde i-a înconjurat strategic pe cei doi drumeți care mergeau agale pe ulița care suia către  mânăstire: doi din față, trei din spate, câte unul lateral. Șeful haitei, un mascul cu coada ridicată, atacă bineînțeles din spate, dezgolindu­-și colții până la gingii.

 

-Stați calm, domnule avocat, în situații de-astea e bine să va păstrați sângele rece. Vă întoarceți încet cu fața spre cel mai rău, pe cât posibil să nu-i lăsați să vă ia prin spate.

 

-Dumneavoastră, domnule Apostolescu, desigur știți foarte multe despre câinii fără stăpân, din câte mi-ați mai  povestit. Sunteți un om optimist și energic, considerați în general a avea sorți de izbândă în lupta contra sistemului, deși mulți ar crede că orice luptă este din start sortită eșecului. Uite, de pildă, să luăm situația de față. Ce ar putea face o bătrână cu o legătură de vreascuri în spate care se întoarce seara acasă și o ia pe scurtătură prin curtea școlii și este atacată de câini? Dar un elev de școală generală? Nu sunt victime sigure? Presupunem că nu au asupra lor o armă neletală, din acelea cu bile sau gaz lacrimogen, legea nu permite minorilor să posede așa ceva, și bine face. Numai anul acesta am auzit de cazul a trei bătrâne sfâșiate de câini.

 

 

-         Aici vă contrazic, domnule avocat. Vedeți, curtea școlii este un loc cât se poate de sigur pentru un elev. Odată intrat în curtea școlii, presupunând că  nu-i cade poarta metalică de la stradă în spinare, și dacă nici poarta de la terenul de fotbal nu-i cade în cap, și dacă nici el  nu cade  în fosa septică, și dacă nu-l violează elevii mai mari, și dacă scapă și de violul profesorilor de educație fizică, muzică și desen și alte dexterități, și dacă nici profesorul de matematică nu-l sugrumă deoarece n-a știut cât face radical din pi pă doi, atunci, ei bine, elevul are toate șansele să se întoarcă acasă viu și nevătămat.

 

- Mda. Revenim la ipoteza bătrânei cu vreascuri și a permisului de port-armă.  Credeți că portul și uzul de armă neletală pot fi o soluție în astfel de cazuri?  Vă spun sincer că nu cred. Vă supun atenției unul din următoarele scenarii: circulați, să zicem, la volanul autoturismului dumneavoastră, pe un drum comunal de pe raza comunei X.  La o cotitură nu observați scândura cu niște cuie suspecte bătute în ea. Sau, mai plauzibil, parcați autoturismul în parcarea hipermarketului și nu observați grupul de patru-cinci copilași de etnie rromă  din prejmă care țin ascunse în buzunare bricege. În ambele situații, veți afla în curând că roțile mașinii vi s-au dezumflat, fiind înțepate. Vă dați jos din mașină, vă aplecați să cercetați dimensiunile avariei. Constatați că roata de rezervă este inutilă întrucât aveți mai mult de două roți dezafectate. Puneți mâna pe telefonul mobil ca să sunați un prieten sau o echipă mobilă de service. În clipa următoare vă aflați înconjurat de un grup compact de patru-cinci bărbați cu mustăți și gulere ascuțite model flower-power.

 

Vă aduceți aminte de pistolul cu bile din dotare și de legea armelor care dă dreptul deținătorului legal de a folosi arma neletală în situații de autoapărare și în situații de necesitate, și vă ziceți: sunt într-o asemenea situație. Fără multă introspecție și auto-analiză, scoateți pistolul și trageți precipitat într-o direcție aproximativă unul sau două focuri. Doi cetățeni cad pe jos urlând. Legea vă obligă să acordați primul ajutor victimelor și să le transportați la spital. Sunați la unu-unu-doi. Nevasta și copilul țipă îngroziți în mașină. Simțiți cum transpirații reci vă curg pe spinare când un grup de femei vin cu pietre și topoare în mâini, hotărâte să răstoarne mașina cu roțile în sus sau măcar să-i spargă geamurile. Mașina poliției cu girofar, SMURD-ul și pompierii sosesc în trombă, tocmai la timp. Familia dumneavoastră  îngrozită se adăpostește în mașina poliției. Secvența următoare este relatată de știrile de la ora 5: Dumneavoastră, cu capul acoperit de reverul gecii, vă strecurați la brațul a doi polițiști în dubă. Reportera PROTV:

-Ați împușcat doi cetățeni de etnie rromă. Ce ați avut cu ei? Nu răspundeți. În secvența următoare, doctorul Bacalbașa apare în halatul verde de chirurg și rostește rar, compunând la minut o epigramă în proză de o ironie mușcătoare la adresa victimelor și a agresorului:

-S-au prezentat  două persoane de sex masculin, cu vârste de 22 respectiv 35 de ani, având plăgi nepenetrate prin împușcare cu pistol cu bile, practic niște vânătăi. Vânătăile au fost pansate, accesul de panică al rudelor a fost calmat, iar onoarea agresorului a fost reperată de polițiști.

-V-ați mai întâlnit cu astfel de cazuri?

-Ne întâlnim frecvent cu astfel de cazuri, soldate și mai rău, cu dinți scoși, timpane sparte și coaste rupte, în special în urma altercațiilor din discotecile rurale din județ.

 

A doua zi, vineri seara la emisiunea Tănase și Dinescu de pe Realitatea TV:

Stelian Tănase: - Am avut săptămâna asta un șir de evenimente cu implicarea forțelor de ordine și a justiției. Mai întâi, capturarea deputatului fugit în Somalia, apoi verdictul final în cazul dosarelor fostului prim-ministru Adrian Năstase, ieri cazul omului de afaceri ialomițean implicat într-un scandal cu rromi în Fierbinți. Mirceo, ce zici de asta?

Mircea Dinescu  - Ce să zic, bă, în primul rând, omul și-a făcut-o cu mâna lui, știi vorb-aia: ce-și face omul cu mâna lui […]  Ce-a căutat acolo? Stai nene [bip] la tine-acasă și nu mai bântui noaptea aiurea pe străzi. Uite,  la mine la Cetate, am o mulțime de țigani care lucrează la vie, știi,  și mă înțeleg foarte bine cu ei.  Le mai fac seara câte un miel  la proțap, stropit cu vinișor de-al meu, știi. Apropo, când mai vii pe la Cetate? Acuma după Paști, pregătesc ceva special, pe bază de rață, o să vezi.

 

Cei doi, absorbiți în conversație, nu au observat cum câinii s-au așezat mai întâi pe coadă ascultând ce se discută, iar după un timp cum au început să se îndepărteze unul câte unul, plictisiți.  Ultimul dintre ei, auzind cuvintele “miel  la proțap” a întors o clipă capul, dar numai o clipă. Nu era un fan  Mircea Dinescu, ca poet vorbim.

- Să ne grăbim, deci, să prindem începutul slujbei. Mai e puțin și se întunecă. În depărtare, într-o vâlcea, cineva își spală mașina în albia râului. De la casetofonul mașinii se aud optimistele acorduri ale unei manele. 

Post tema
postat in categoria fictiune







Parohia Petresti


Thu, 19 Apr 2012 15:48:01 fane: Hristos a inviat !

Fri, 20 Apr 2012 08:24:17 admin: Adevarat a inviat!

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1676