Blogul lui Florin Giurcă


03Jan2010




Untitled Am primit un mesaj deceptionat de la un prieten: lumea se indreapta intr-o directie gresita, sa stii! Se indreapta spre autodistrugere! Si nimic nu o mai poate salva, poate doar energiile spirituale ale credintei. Nu ca la noi nu ar mai fi credinta, sau in Europa, sau in lumea larga, dar cu cateva flori nu se face primavara!

Ar fi bine, zic eu ca un viteaz, ca sa-l incurajez, sa ne numaram printre cei putini credinciosi. Dar credinta noastra este fluctuanta. Variaza sezonier, dupa sapaturile arheologice. Anunta cineva ca a descoperit Arca lui Noe, credinta noastra creste. Vine a doua zi si spune ca s-a inselat, credinta noastra scade.

Si atunci, pana se va descoperi meteoritul acela pe care sa scrie "made by God", asteptam an dupa an ca sa ne bucuram de artificii din ce in ce mai multe, mai rasunatoare si mai frumos colorate, singurele bucurii ceresti cu adevarat publice, gratuite si accesibile tuturor. Mare inventie pirotehnia asta, dom'le!


Sfantul Ioan de Krondstadt


Cine nu crede in Dumnezeu, Cel ce ne scapa din situatiile cele mai grele, cine se arata neincrezator si slab de fire, acela nu vrea sa dea slava lui Dumnezeu, si-L inchipuie ca nu vegheaza, ci doarme, ca nu este nici atotputernic, nici bun, acela minte fata de Dumnezeul Adevarului si prin aceasta cade in cumplit pacat. Cu deosebire, nu pot fi scuzate neincrederea si scepticismul acestora dupa ce au vazut oameni care s-au invrednicit sa primeasca nu o data ajutor minunat de la Dumnezeu-Mantuitorul. O, cate pacate ma apasa!

Dumnezeu Cel nevazut si atoatefacator vine in atingere la modul sensibil cu sufletul meu nevazut, care, in urma acestei atingeri, se umple de o minunata liniste si de o bucurie cereasca. Dovezi despre prezenta lui Dumnezeu nu-mi aduc ochii (ca in cazul obiectelor obisnuite ale existentei), nici urechile pe calea cuvintelor si sunetelor vocii, nu acestea fac sa ajunga la mine "semnale" de la Cel de necuprins; mi le aduce sufletul, care, ca sa zic asa, se patrunde de Dumnezeu.

Atunci cand se tulbura si iti umple inima de deznadejde rautatea oamenilor, adu-ti aminte ca Domnul Dumnezeu Cel atotputernic si atotdrept te iubeste nemarginit si ca El rabda o vreme rautatea oamenilor, dar cand vine timpul, o pedepseste dupa merit. Tu nu esti in stare sa dispui, asa cum ai dori, de tine, de gura ta, de un singur madular al trupului tau. Tinand seama de aceasta, gandeste-te cum este Cel ce conduce intreg universul, tinandu-l intr-o asemenea, minunata, extraordinara ordine, Cel ce stapaneste tot neamul omenesc cel cuprins de rautate si desmatare, oamenii fiind gata oricand sa se nimiceasca unii pe altii, dar in acelasi timp avand parte, sub stapanirea Lui, mai mult de bucurii decat de suparari. Cat de atotputernic si de preaintelept este Domnul, Cel ce carmuieste peste o asemenea imensa si felurita multitudine! Bizuie-te pe ajutorul Sau la modul absolut.
Post tema
postat in categoria articole la tema credinta





Parohia Petresti



Comentati aceasta stire
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1665