Blogul lui Florin Giurcă


23Jul2010




Untitled

Cronica unor intamplari  banale

 

Aceste fapte au legatura cu realitatea, personajele nu sunt  fictive, au doar numele usor schimbat.

 

……………………………..

 

-Auziți, ce treabă avem noi, la Primărie? La Poliție mergeti. Functionara isi ridica in cele din urma privirea din hartoage si lasa sa se inteleaga ca este intrerupta din activitate. 

-Păi de la Poliție m-au trimis la dumneavoastră. Nu e chestiune de interes public? Un câine de pe spațiul public, care spatiu public e al Primăriei, a intrat la mine în curte, care curte e a mea, și mi-a omorăt găinile. Care erau ale mele. Să binevoiască așadar Primăria să-și ia înapoi cele ce sunt ale ei.

-Nu ne interesează…

 

Discuții fără nici o finalitate. Merg din nou la Poliție.

 

-         Da, știm, un câine-lup  comunitar a intrat la dumneavoastră in curte, in cotețul gainilor, si v-a ucis trei dintre ele. S-a comunicat  si pe saitul Poliției. Vă numiți Apostolescu Vasile, știm. Scrieți  va rog o reclamație, puneți timbru judiciar de 5 lei. Da, gasiti model de formular pe saitul Politiei.  Dacă dispuneți de laptop și imprimantă, descarcati si imprimati. Dar vă spun, că deoarece e un câine fără stăpân, legea nu ne dă voie să facem nimic. Dacă era un câine cu stăpân, atuncea da, puteam să dăm o amenda, ceva, la stăpân. Dar așa…

 

Șeful de post m-a tras apoi de-o parte și m-a întrebat între patru ochi  dacă nu cunosc pe cineva cu o armă de vânătoare. Sau vreun farmacist să-mi dea niște diazepam sau alte pastile din-astea. Sau pe cineva la protectia plantelor pentru niste pesticide.  

 

-Se dă așa ceva fără rețetă? Si de unde sa stiu eu care  e doza? Mi-i si frica sa umblu cu otrava! Dar este legal să faci lucrurile astea? Dar, cine mai știe. și cine mai aplică legea, în general vorbind?...  Dumneavoastră, domnule avocat, ca om al legii, ce părere aveți?

 

Avocatul își puse o pereche de ochelari cu rama groasa și începu să răsfoiasca o carte de la pangar.

 

- O parere proasta. Sigur, puteti sa obtineti substantele acelea, dar pe riscul dumneavoastra. Mi se pare insa  mult zgomot pentru nimic. Astea nu sunt necazuri adevărate, care sa reclame  asemenea     grave demersuri... Nu, nu găsesc nimic despre păcatele împotriva evidenței Apocalipsei. Avocatul închise cartea cu un zgomot sec și o așeză la loc pe raft.

 

În biserică nu era altcineva decât omul de la pangar, care primea pomelnicele și banii de la vizitatori. Pe rafturile pangarului, cărți religioase, duhovnicești. Domnul Apostolescu citi câteva titluri cu ochii mijiți. Călăuza credinciosului ortodox… Îndrumar la spovedanie…

 

-Si chiar asa scrie pe internet,  in comunicatul manastirii? Că cine are acte de-astea cu cip, permise de conducere sau carduri de credit cu cip, face păcat în contra evidenței Apocalipsei?   Mie însă Apocalipsa nu-mi pare absolut deloc evidentă… E plină de simboluri și de taine. Cum și scrie undeva: “cum oare voi înțelege ce scrie dacă nu-mi va arăta cineva?...”. Se vede că am îmbătrânit… am rămas in urmă… O mănăstire dă comunicate pe internet!

 

-         - Ma tem ca in curand nu vom mai gasi un sfat competent si un ajutor la nimeni, domnule avocat, caci cine e pus pentru sfatuire si ajutor se multumeste sa-ti puna legea si regulamentul in brate si sa-ti zica: eu nu pot sa fac nimic in plus, ia si citeste si descurca-te! Vom alerga peste tot pamantul si nu vom gasi! Si va trebui sa faca fiecare dupa cum il taie capul! Ca urmare ne risipim si ne agitam pentru lucruri de nimic, iar cand e sa se intample un lucru  cu adevarat important, o drama, ei bine, aceea ne surprinde total nepregatiti.

 

Spătarul Cantacuzino a avut acum vreo trei secole  nemaipomenitul  fler imobiliar de a ctitori o frumoasă mănăstire aici, in inima Carpaților, dar totuși atât de aproape de Capitală. Foarte convenabil pentru excursiile de weekend. Modernismul arată uneori așa de pitoresc în locuri unde alții l-ar considera nepotrivit. Domnul Apostolescu se feri din calea unui impozant și elegant Porsche Cayenne, la volanul caruia un tânăr monah, cu barba cârlionțată de-un cot,  vorbea absorbit la telefonul mobil. Umbrele inserarii se prelungeau pe langa zidurile de piatra, un vant usor  agita  varfurile brazilor.

 

- Haideti, domnule avocat, sa va arat pana una-alta pictura lui Parvu Mutu, si intre timp o sa va povestesc cum am procedat cu lupul.     
Este chiar aici, in spatele usilor...

 

Post tema
postat in categoria fictiune la tema Cipuri







Parohia Petresti

Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:2014