Blogul lui Florin Giurcă


07Jun2010




Untitled

6. Ah, boierule, boierule! Ce netemere de Dumnezeu!

 

Partea a cincea a istoriei lui Tudor, aici: http://parohia-petresti.ro/floringiurca.php /postate/Este_vorba_despre_greci.php

 

In ianuarie 1821 s-a declansat revolutia. Tudor pleaca in Oltenia, rasculand toate judetele de peste Olt. La 23 ianuarie, la Pades, in fata pandurilor si a taranilor, el lanseaza prima proclamatie, chemand poporul la lupta contra asupritorilor. Evenimentele se amplifica. Boierii din Divan ii scriu lui Tudor, indemnandu-l sa inceteze rascoala (http://parohiapetresti.ro/postate/Politica_damboviteana_loveste_din_nou.php ).

La 4 februarie, Tudor trimite o scrisoare Divanului, instiintandu-l ca nu va depune armele, deoarece lupta a fost pornita de popor; el cere boierilor sa tina seama de cererile norodului:

 

Prea cinstiti boieri! De sunteti dumneavoastra patrioti si parinti ai norodului, precum o ziceti, cea de sluga a mea socoteala este asa: ca acum aveti dumneavoastra vreme a scapa din hula tuturor neamurilor si sa va faceti patrioti adevarati iar nu vrasmasi ai patriei, precum ati fost pana acum. Bine ar fi ca dumneavoastra sa popriti rautatea si pornirea armelor ce ati cugetat asupra norodului  celui nevinovat si credincios si sa urmati precum au urmat stramosii nostri, adica sa va invoiti cu norodul la cererile ce fac, pentru ca ei nu cer vreun lucru necuviincios sau care sa nu-l fi avut, ci cer o dreptate care poate fi dumneavoastra de mai mare folos, iar intr-alt chip nu va iesi lucrul la capatai bine…

 

La 24 februarie, oastea revolutionara porneste spre Bucuresti, intrand in oras la 21 martie. Timp de doua luni Tara Romaneasca este condusa de Tudor Vladimirescu.

Curand insa, intre el si Alexandru Ipsilanti apar divergente. Tarul Rusiei se delimiteaza de actiunile revolutionarilor. Constantin Samurcas, unul din liderii Eteriei, trimite pe capitanul de arnauti Hagi Prodan sa-l ucida pe Tudor. Tudor este informat la timp de viclesug si-i scrie lui Samurcas la 28 februarie:

 

Slava preabunului Dumnezeu Atottiitorul, Celuia ce n-au voit pierzarea norodului sau celui nevinovat de catre mainile cele sangerate ale tiranilor boieri, ci prin graiul unui iubitor de Dumnezeu si de dreptate sarb, care de multa vreme s-a hranit din cascioara mea, mi-au descoperit mie viclesugul cel sangeros care ai umblat dumeata a-l face, prin dare de bani, asupra mea si asupra norodului romanesc, dintr-al carui sange o suta de ani sunt de cand se hraneste tot neamul boieresc-fanariotesc…

 

Hagi intra noaptea in tabara lui Tudor, zicand ca a dezertat, dar pe ascuns plateste  bani pandurilor – cate 250 de taleri de om - ca sa tradeze si sa treaca la eteristi.

 

Bun lucru a facut Hagi pentru dumneavoastra. Ci preabunul Dumnezeu n-a voit precum voiesc tiranii, ci l-a dat in mainile norodului. Pe care cautandu-l, au gasit la dumnealui si contractul dumneavoastra, cel cu multe fagaduieli facut, precum si o scrisoare a excelentei sale domnului general Pini (consulul tarist la Bucuresti), fagaduindu-i ca, pentru uciderea mea, de la amandoua preaputernicele imparatii va fi mangaiat cu multe milostenii. Aceasta o cred si eu, ca asa este, fiindca pe atatea au ramas preaputernicele imparatii: pe oastea dumnealui Hagiului, iar alta putere nu mai au!...

 

Tudor contiua depesa pe un ton sarcastic la adresa lui Hagi, a lui Samurcas si a preaputernicelor imparatii (imperiie Tarist si Otoman):

 

Iar pe dumnealui Hagiu, care, pentru lacomia si iubirea de argint s-au indraznit a face o nelegiuire ca aceasta, era ca sa-l faca norodul multe bucati; ci deocamdata il scapara becherii (ostasi sarbi) cu mii de rugaciuni; iar mai la urma, dupa ce se va aduna mai mult norod, isi va lua rasplatirea.

 

 

Si macar ca ai tins dumneata mainile si la sangele meu cel nevinovat dumitale cu nimic, eu, cat voi mai avea viata, nici un fel de rautate nu voi avea asupra dumitale, ci las totul in plata lui Dumnezeu…

 

P.S.

 

Ah! Boierule! Boierule! Ce netemere de Dumnezeu! Pe de o parte m-ai incredintat, prin juramant, ca sa vin la Craiova, si  pe de alta parte impotriva ai facut dumneata de ai trimis pe Hagiu ca sa ma omoare. Apoi, de acum inainte, cine din lumea aceasta va mai crede pe dumneavoastra, pe niste oameni care nu aveti lucru de nimic a pierde o tara intreaga si mai vartos pe un norod nevinovat si care v-au hranit si va hraneste?

 

Ci drept este Dumnezeu, si drept va judeca!

 

 


Aici se termina evocarea celui mai shackespearean erou national al nostru, a carui viata, de n-ar  fi fost reala si bine documentata, ar parea o creatie a mitologiei populare. In numai trei luni, Tudor a reusit sa inlature definitiv regimul fanariot din Principatele romane, punand temelia renasterii nationale, a unirii si a castigarii  independentei statale.  Inamicii cu care a avut de luptat au fost redutabili, pe masura inaltimii proiectelor sale. Dusmanii din afara, puternicele imperii de la rasarit si miaza-zi,  dar mai ales dusmanii dinlauntru: lacomia, tradarea, lasitatea, coruptia. Acestia au fost cei care l-au rapus. Tudor a fost atras intr-un complot organizat de eteristi si de cativa dintre capitanii sai, nemultumiti de faptul ca Tudor nu admitea jafurile si silniciile, si ucis pe 27 mai 1821.  

 

De la inceput pana la sfarsit, Tudor si-a pus nadejdea in Dumnezeu. Credinta i-a dat tarie si curaj. Manualele de istorie din vremea comunismului au amputat elementul religios din viata cutezatorului roman, ca urmare actiunile sale nu au mai putut fi explicate in intregime prin resorturile psihologiei si ale personalitatii sale. Romanul vietii si luptei lui Tudor Vladimirescu asteapta, inca, sa fie scris –    ar fi mai actual ca oricand.

Post tema
postat in categoria istorice


Post tema
postat in categoria istorice





Parohia Petresti


Comentati acest articol
Numele:



E-mail (nu va fi publicat):



Comentariul:





Vizite:1817