Parohia Petresti




Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea




"Cautati mai întâi împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua." 
Matei 6.33



rss feed

PARINTI SLUJITORI


PENTRU ORICE SOLICITARE 
VA RUGAM SA NE CONTACTATI:

Pr. Paroh COBZARU ION
telefon:  0761.641.139
          0237.614.139
e-mail:
cobzaru1954@yahoo.com

Pr. BALERCA ADRIAN
telefon: 0723.832.691
         0765.468.093
e-mail: 
balerca_adrian@yahoo.com

PENTRU DONATII CATRE
PAROHIE - cu multumiri si binecuvântari
CONT la BancPost Focsani

RO03BPOS40002966217ROL01

CANTARET


Angheluta Marius
Telefon:   0760.279.743


CONSILIUL PAROHIAL




 1. RUSU    MIHAI  
 2. MANTA   MĂRGĂRIT  
 3. PAPUC   MARIAN  
 4. OTELAS    VASILE 
 5. NISTOROIU   ION  
 6  RADA  NICOLAE 
 7. FÎNARU  NICOLAE 
 8. GIURCĂ FLORIN 
 9. SÎRBU  VARTOLOMEI   ( Membru supleant)


Comitetul Parohial

01. COBAN VIRGIL 02. MANTA FĂNICĂ 03. STANCIU MARIAN 04. NENCIU NICOLAE 05. IUGA IONUT - MARIUS 06. TUDORACHE IULIANA- LILIANA 07. OANCEA VICTORITA 08. DOCHIOIU MIHAELA 09. TUDORACHE LILIANA 10. MOLODET VASILICA 11. BASIUC IONICA 12. BOSOIU MIHAELA 13. PATRICHI GEORGETA 14. CORHANĂ FĂNICA 15. IONESCU MARICELA 16. CODRUZ MARICICA 17. STĂNICĂ MARIA 18. COROBAN IORDANA 19. GRIGORICĂ DUMITRA 20. SĂVULESCU PARASCHIVA 21. VISAN LENUTA 22. BENEATĂ MARGHIOLITA 23. OTELAS GHERGHINA

INVATATURA ORTODOXA


Inmormantarea si pomenirea mortilor

VIDEO

Imagini de la sfintirea capelei, in 2010,
de catre IPS Epifanie al Buzaului si Vrancei

videoclip 1, 2, 3, 4, 5


PAGINI ORTODOXE



Agentia de stiri BASILICA
Ziarul Lumina
Biblia ortodoxa
Biblia-ortodoxa
credo.ro







Sa stiti, iubiti credinciosi, ca atunci cand Domnul Hristos a randuit lucrul acesta, sa iubim pe aproapele nostru, a avut in vedere pe orice om care ne vine in fata, pe care intr-un fel, Dumnezeu ni-l trimite in fata, Dumnezeu ni-l face aproape de noi, Dumnezeu ni-l aduce langa noi.

Spunea cineva, si pe buna dreptate, ca cel mai insemnat om din lumea aceasta este omul de langa tine, de care atarna mantuirea ta. In Pateric se spune: „de la aproapele este viata si moartea ca, daca ajutam pe aproapele nostru, lui Dumnezeu ii slujim, daca-l smintim pe aproapele nostru, lui Hristos gresim\".




Eu recomand o stare de veselie interioara, launtrica, din inima, o stare ce inseamna rugaciune neincetata. O stare de veselie adevarata, degajata de problemele vietii, de problemele cararilor vietii, ale unuia si ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Daca‑i intristare, se clocesc ouale diavolului. E o stare de absenta, de intunecare. Daca un om nu moare de pe pozitia de traire, de inaltare, de steag, toata creatia sufera. Noi traim intr‑o mare unitate, toata creatia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despartim de marea unitate, suntem pe pozitie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o pozitie de traire. Pentru ca tragedia intregii lumi trebuie plansa ca propriile noastre pacate. Si starea de rugaciune inseamna o stare de prezenta. Eu ca duhovnic ce toata ziua stau de vorba cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevointe. Recomand o stare de prezenta permanenta, care inseamna recunoasterea fortelor de bine din tine.




Dar stiti voi de ce se face casa iad? Unde nu-i post, unde nu-i rugaciune de dimineata si de seara, unde nu-i viata curata, unde nu merg oamenii la biserica, unde se apuca si beau de dimineata, fumeaza si injura, casa aceea se face cu adevarat iad. Si diavolul vine acolo si apoi, vai de zilele care le mai traieste omul pe pamant!

Toata ziua injuraturi, toata ziua batai, toata ziua suferinta. A intrat diavolul! Diavolul aduce ura, sfada, manie, iutime, ocara, blestem, injuraturi, batai, morti, betii, desfrauri. Asa! Unde a intrat el, distruge. Casa o face iad!

Iar unde oamenii se scoala dimineata si se inchina lui Dumnezeu si merg la lucru cu rugaciunea in minte si postesc sfintele posturi de peste an, si fac milostenie si citesc sfintele carti, si rabda scarbele si necazurile cu bucurie, acolo este si binecuvantarea lui Dumnezeu si toate se randuiesc dupa iconomia Lui pentru folosul sufletului si pentru mantuirea noastra.


ISTORIC



Parohia "Nasterea Maicii Domnului" Petresti

Parohia "Nasterea Maicii Domnului" din satul Petresti, comuna Vânători, Protoieria II, judetul Vrancea, este asezată în partea de nord-est al orasului Focsani, zonă traversată de D.J. 204 E.

Numele satului Petresti este dat după un arendas cu numele Petrescu.

Teritorial face parte din tinutul Putna, care a luat fiintă odată cu organizarea de stat a Moldovei pe la 1482. Străvechi pământ românesc, Vrancea constituie o punte între cele trei provincii istorice românesti: Moldova, Tara Românească si Transilvania.

Numele "Vrancea" este întâlnit pentru prima dată într-un document în limba latină (2 iulie 1431) sub forma de "Varancha" arată renumitul istoric C.C. Giurescu. Savantul si istoricul B.P. Hasdeu crede că "este de origine traco-dacică, venind de la vrană=pădure, munte sau chiar topicul "vran" care înseamnă munte".

Domnul învătat al Moldovei, Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, considera că "a doua republică, dar mai mică, din Moldova, este Vrancea din tinutul Putnei.

Judetul Vrancea, inclus în teritoriul tinutului Putna de altădată, a apartinut înainte de anul 1475 Munteniei, care-si întindea hotarul până în apropiere de Bacău. Mai târziu Moldovei i se adaugă "Tara Vrancei", care s-a bucurat totusi de privilegii si libertăti speciale, iar după anul 1482, în urma luptelor dintre Stefan cel Mare si domnii Munteniei, Tinutul Putna se extinde până la apa Milcovului, unde, după mai bine de 20 ani de neîntelegeri dintre domnitorii munteni si domnul Moldovei, Stefan cel Mare, se statorniceste hotarul dintre cele două tări surori.

Tinutul Putna, si apoi judetul cu acelasi nume, a inclus partial teritoriul actual, care era împărtit în ocoale, conduse de o căpitănie, apoi de zapcii,vornici si mai târziu de pârcălabi. Ca teritoriu, locul unde se află acum satul este cunoscut mai întâi ca loc arabil bun pentru butasii de vită de vie, asa cu este istorisit într-o monografie a satului Sîrbi "De la descălecare până azi". Când viile erau infectate si distruse de filoxeră, între anii 1889 si 1903, au luat fiintă primele pepiniere, printre care si cea de la Petresti-Putna. Aici se urmărea adaptarea si comportarea soiurilor străine, ca si a hibrizilor, importati din Franta. Tot atunci s-a pus problema cresterii numărului specialistilor români si colaborarea lor cu cei francezi. S-au publicat o serie de lucrări de specialitate, iar în "Calendarul pentru bunul gospodar" specialistii, printre care si ing. Ion Ionescu de la Brad, transmiteau sătenilor cunostinte agricole.


Continuare




ARTICOLE SI COMUNICATE DE PRESĂ BASILICA



Untitled

Sfântul Nectarie de la Eghina schimbă vieți și comunități

 

Multe biserici din România și din întreaga lume îl au protector pe Sfântul Nectarie din Eghina. Atent la nevoile oamenilor, Sfântul vindecă boli incurabile. Vine acolo unde nu mai este speranță. Schimbă vieți. Mângâie suflete transfigurate de suferință. Deschide uși ce păreau încuiate pentru totdeauna. Străbate cerul și pământul pentru a reda sănătatea copiilor suferinzi. Scoate din întuneric mințile păcălite de iluziile amăgitoare ale acestui secol.

Sfântul Nectarie a avut de îndurat multă suferință, lipsuri și nedreptăți, dar le-a primit pe toate ca fiind purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Prin răspunsul său la încercările vieții a dobândit sfințenia, încât în prezent îi ajută pe toți cei care îi cer ajutorul, în marile ori micile lor necazuri. E prietenul tuturor, buni sau răi, credincioşi sau necredincioşi, creştini sau adepţi ai altor religii. Cel mai mult m-a impresionat mărturia credincioșilor care, neștiind nimic de acest sfânt, îl caută după ce Sfântul Nectarie li s-a arătat în vis, dăruindu-le rezolvare la problemele lor. Fie la Mănăstirea Radu Vodă din București ori la Catedrala Patriarhală, la Râmnicu Vâlcea ori la Iași, la Giurgiu, ori în Spania, Sfântul Nectarie își continuă lucrarea de slujire a oamenilor așa cum a făcut-o în timpul vieții sale.

Unul dintre sfintele locașuri închinate Sfântului Nectarie se află la Iași, în cartierul Alexandru cel Bun. Minuni există, e nevoie doar de ochi care să le recunoască şi inimi care să înţeleagă. Doamna Eugenia Anghel este una dintre multele persoane din acest oraș care au trăit minunea. Ochii ei privesc departe. Poate înspre veşnicia în care se odihneşte şi Sfântul Nectarie, purtând în alinare grija poverilor noastre. Ea ne povestește despre doamna Maria din cartierul Păcurari, care având o boală incurabilă a venit des la Sfântul Nectarie şi s-a rugat. Trebuia să meargă la operație și a citit acatistul Sfântului Nectarie cu nădejdea că-i va auzi strigătul. Sfântul i-a apărut în vis, i-a pus mâna pe umărul drept şi i-a spus: „Nu este nevoie de operaţie, pentru că eşti vindecată”. Şi în acel moment doamna Maria a fost vindecată, ceea ce medicii au și constatat a doua zi.

Mulți oameni vorbesc despre modul cum Sfântul Nectarie i-a oprit de la gesturi care i-ar fi costat viața. Este și cazul unui tânăr care avea mari necazuri în căsnicie şi hotărâse să renunțe la viaţă. Dar, trecând cu maşina pe lângă Biserica Sfântului Nectarie din Iași, şi-a dat seama că aici este o lucrare aparte. A oprit maşina, a intrat în biserică, chiar dacă nu era creştin ortodox. A văzut câțiva oameni care citeau un acatist lângă racla Sfântului Nectarie. I s-a dat acatistul Sfântului, l-a citit „de la un capăt la altul” şi atunci şi-a venit în sine, cum spune Evanghelia. A plecat spre casă schimbat şi întreaga sa viaţă s-a transformat în mod radical. A devenit ortodox și a dobândit un „prieten care nu știe să trădeze”.

„Sfântul m-a dojenit în vis”

Multe aspecte s-au schimbat aici, aproape totul a luat un alt chip în Biserica Sfântului Nectarie din Iaşi. În anul 2006, când a adus o părticică din moaştele Sfântului, părintele Petru Lehaci a făcut o promisiune tainică, ca drept mulţumire să oficieze timp de 40 de zile Sfânta Liturghie. Au trecut de atunci 11 ani şi, undeva în inima Iaşiului, zilnic credincioşii primesc alinare prin participare la Sfânta Liturghie. Rugăciunea este cea care întreţine lucrarea Sfântului aici. „Casa Sfântului” din Iaşi s-a construit greu, cu eforturi imense. Începând din 1992, credincioşii au adăugat cărămidă cu cărămidă, săpând temelia, ridicând zidurile în ani de zile. Dar, cunoscând cât de importantă este o biserică vie pentru comunitate, Sfântul Nectarie însuşi a zidit cărămidă peste cărămidă, biserică de zid şi biserică tainică în sufletele credincioşilor. În perioada ridicării bisericii, la un moment dat părintele Petru Lehaci avea o datorie la firma de construcţie, de 300 de milioane de lei. A cerut ajutor atunci de la un credincios din Bucureşti, care îl ajutase de mai multe ori. Răspunsul care a venit l-a îngrijorat: „V-am ajutat cât am putut, de acum nu vă mai putem ajuta”. Ştiind că, neplătind muncitorii, risca să oprească lucrul la ridicarea bisericii, s-a rugat Sfântului... A doua zi părintele Petru Lehaci a primit un telefon de la aceeași persoană: „Părinte, nu aţi visat nimic aseară? Eu l-am visat pe Sfântul Nectarie, care m-a dojenit că nu am ajutat în continuare casa lui din Iaşi. De aceea am pus în contul parohiei 300 de milioane, poate veţi avea nevoie să îi folosiţi la ceva”. Era exact suma de care avea nevoie biserica în acel moment pentru a nu întrerupe lucrările.

Un alt loc, aceeași lucrare: biserica Mănăstirii Radu Vodă din București, care este mereu plină de oameni. Unii credincioși vin să-i ceară ajutorul, alții vin să-i mulțumească pentru darul primit. Părinții monahi stau de strajă Sfântului și slujesc oamenilor, după pilda vieții Sfântului Nectarie. „Pe mine Sfântul Nectarie m-a ajutat să mă las de droguri, de jocuri de noroc, de o lume a fantasmelor măririlor lumeşti şi de tot ce însemnă o viaţă la limita condiţiei umane. Am venit în casa lui din Bucureşti într-un moment în care viaţa mea era egală cu moartea... Nu ştiu dacă eu l-am descoperit pe Sfântul Nectarie sau mai degrabă el a alergat în întâmpinarea mea. M-a scăpat nu doar de lumea din care făceam parte, ci mai ales m-a ajutat să mă eliberez de închisoarea întunericului din mine. În acea zi, în care mai întâi mă luase salvarea pentru a mă reda vieţii, la Mănăstirea Radu Vodă m-a primit cu nesfârşită iertare şi îngăduiţă Sfântul Nectarie. A pus o luminiţă în mintea şi în sufletul meu, căci nu mai vedeam decât întuneric şi disperare.” Şi de atunci Alexandru nu a mai plecat, e nelipsit de la întâlnirea cu Sfântul Nectarie din cadrul Mănăstirii Radu Vodă ori de la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. „Din fericire am un umăr al Sfântului Nectarie, pe care mă pot sprijini întotdeauna. Şi trebuie să merg mai departe”, ne-a mărturisit Alexandru.

Sfântul, care în viața lui a trecut prin atâtea greutăţi şi nedreptăţi, aude strigătul rugăciunii şi tainic răspunde chemărilor inimilor noastre. Credincioşii îşi poartă gândurile, temerile, speranţele în taina sufletului lor. Păşesc cu rugă tăcută, căutând, aşteptând, cu ochii plecaţi, dar cu inima la bunătatea lui Dumnezeu, Care oferă răspunsuri prin Sfinții Săi.

„Putem plăti zeci de pomelnice la zeci de biserici, nu ne este de mare folos dacă nu ne schimbăm viaţa, dacă nu postim, dacă nu ne spovedim, dacă nu ne rugăm, atât pentru noi cât, mai ales, pentru binele întregii lumi”, ne-a spus părintele stareț Nectarie Șofelea de la Mănăstirea Radu Vodă din București. Iar Sfântul Nectarie face lucrul acesta, îi ajută pe oameni să îşi schimbe viaţa. Ne ascultă. Ne mângâie. Ne vindecă. Acesta este lucrarea de fiecare clipă a Sfântului Nectarie. Cu ce cuvinte să ne adresăm Sfântului Nectarie, ştiind cât bine a făcut şi face permanent, ştiind câte daruri a adus în viaţa fiecărei persoane care i-a cerut ajutorul?

 

Sursa articolului

 


09.Nov.2017






Untitled

În urma reapariției în spațiul public a insinuării că Biserica Ortodoxă Română nu plătește impozite către stat și a discuției referitoare la o nouă formulă de impozitare a cultelor religioase din România, Patriarhia Română face următoarele necesare precizări:

–          orice răspândire în spațiul public a informației (false) că Biserica nu plătește impozite este nocivă și denaturează grav dezbaterea publică asupra relației dintre stat și cultele religioase;

–          cultele religioase au un statut fiscal similar cu al ONG-urilor, partidelor politice, sindicatelor, universităților etc., adică fondurile care circulă în interiorul organizației sunt menite să consolideze organizația și să înlesnească buna ei funcționare, în beneficiul societății în mijlocul căreia aceasta activează. Astfel, statul înțelege să faciliteze cetățenilor exercitarea libertății religioase, la fel cum, de exemplu, neimpozitând donațiile și contribuțiile membrilor partidelor politice, statul înlesnește exercitarea drepturilor și opiniilor politice, sau, în cazul sindicatelor, exercitarea drepturilor sociale;

–          la fel ca toate cele 18 culte religioase din România, Biserica Ortodoxă Română nu beneficiază de privilegii fiscale, ci de facilități fiscale, ca expresie a regimului democratic în care cetățenii sunt încurajați și sprijiniți să-și exercite drepturile și libertățile, între care libertatea religioasă este unul dintre cele fundamentale. Niciun stat democratic nu exercită o presiune fiscală inutilă pe organizațiile societății civile, tocmai pentru că acestea își împlinesc vocația și misiunea fără intermedierea statului;

–          singurele venituri ale cultelor religioase din Romania (și din spațiul Uniunii Europene) care sunt scutite de impozitare sunt cele provenite din vânzarea obiectelor de cult și contribuții (nu taxe) pentru nunți, botezuri și alte servicii religioase, care nu sunt activități comerciale. Pentru aceste contribuții se emit și trebuie să se emită chitanțe. Fondurile provenite din aceste surse, menite să sprijine autofinanțarea, rămân exclusiv în circuitul intern și sunt reinvestite în întreținerea și repararea lăcașurilor de cult, precum și în numeroasele activități cu caracter social-filantropic. În acest moment, Biserica Ortodoxă Română este instituția cu cea mai mare și intensă activitate filantropică din Romania.

–          Biserica Ortodoxă Română plătește impozit pe clădiri și terenuri aflate în  folosință, pe salariile angajaților (personal clerical și neclerical), precum și pe orice venit obținut dintr-o activitate cu caracter economic, dacă fondurile rezultate din acea activitate nu sunt direcționate către opere social-filantropice, religioase, educaționale și culturale. Toate contractele comerciale/economice încheiate de Biserică cu terți sunt supuse impozitării, dacă surplusul de bani nu este direcționat către repararea și întreținerea lăcașurilor de cult sau către opere de natura celor menționate;

–          Biserica Ortodoxă Romană, ca și celelalte culte religioase, este impozitată de către stat și beneficiază de anumite facilități fiscale, exact ca orice altă organizație a societății civile, inclusiv pentru efortul și capacitatea cultelor religioase de a integra peste 99,8% din populația rezidentă a României;

–          astăzi, independent de numărul și dimensiunea proprietăților confiscate de stat de-a lungul timpului, începând cu regimul lui Alexandru Ioan Cuza și culminând cu regimul comunist, tema retrocedărilor are de-a face cu reconstituirea dreptului fundamental la proprietate și nu trebuie pusă în balanță cu aceea a facilităților fiscale. Biserica merită menținerea unui statut fiscal similar cu acela al altor organizații ale societății civile (bazat pe facilități fiscale, nu privilegii), indiferent dacă i se retrocedează toate proprietățile confiscate sau nu se întâmplă acest lucru;

–          Biserica Ortodoxă Română este formată în mod organic din mai multe mitropolii, care s-au întemeiat cu mult înainte de anul 1863, când a fost emisă Legea secularizării averilor mănăstirești. Mitropolia Ţării Româneşti şi cea a Moldovei au luat naştere în secolul al XIV-lea, în acelaşi timp cu întemeierea acestor două state medievale româneşti. Dobândirea autocefaliei BOR (1885) și ridicarea sa la rangul de Patriarhie (1925) arată limpede că Biserica Ortodoxă Română exista, nu că nu exista ca instituție anterior anului 1863. Așadar, bunurile sale confiscate prin Legea secularizării averilor mănăstirești îi aparțineau deja de secole.

Biroul de presă al Patriarhiei Române



Sursa articolului
08.Nov.2017



ARTICOLE ZIARUL "LUMINA"




Gherghina Vasilescu, din Saelele - Teleorman, are 93 de ani. Toată viața a trăit ca o pustnică în mijlocul lumii. Nu a fost căsătorită niciodată și mănâncă doar seara. Așa se simte „mai liniștită” și liberă. Și-a tăiat voia proprie, așezându-se cu viața și cu încercările ei numai în voia lui Dumnezeu. De aceea și repetă des, cu smerenie, „Cum a dat Dumnezeu”. Această femeie a strâns și a donat din pensia ei de 500 de lei pe lună peste 10.000 de lei pentru Catedrala Mântuirii Neamului, mulțumind astfel lui Dumnezeu pentru tot ce a primit de la El.
Satul Saelele (de la turcescul „saia” care înseamnă „grajd”) se află la vreo 20 km de Turnu Măgurele. Aici, la vreme de toamnă, se adună în solitudinea lui toată lumina galben-verzuie a dimineților și aburul cețurilor sidefii ale Dunării, ce se împrăștie zdrențuite peste câmpurile arse de seceta verii. Satul este locuit în majoritate de pensionari. Oameni care trăiesc din ce le oferă grădina, câmpul și animalele din gospodărie. Într-o casă din acest sat, văruită în alb, zărită cu greu din drum prin lăstărișul pomilor cu frunzele roase de omizi, trăiește mama Gherghina Vasilescu, bătrâna pe care Dumnezeu a ales-o să se nevoiască în mijlocul lumii pentru că a fost vrednică de asta.
Singură cu încercările vieții
Nu s-a ferit de deșertăciunile vieții, biruindu-le singură în încercări numai de dânsa știute. Astăzi, își pregătește cu râvnă, într-o tăcută lucrare, plecarea „dincolo”, unde speră să dobândească lumină și mântuire, dăruind. Dar despre acest lucru nu prea vrea să vorbească. Încrederea însă în părintele Cătălin Alexandru Raicu a „înmuiat-o” și astfel ne-a primit și ni s-a confesat, în cuvinte puține, după cum „a dat Dumnezeu”.
„Am 93 de ani. M-am născut și am trăit toată viața în satul acesta. Nu am fost niciodată căsătorită. Am viețuit cum a dat Dumnezeu. M-am ocupat cu gospodăria, cu agricultura. Tata, Petre Vasilescu, a fost cântăreț la biserică. Pe mama o chema Floarea. Sunt credincioasă atât cât a dat Dumnezeu, Creatorul care ne-a făcut și Purtătorul nostru de grijă. Merg la biserică de mică. Acum doar duminica. Dar aud la televizor slujbele. Las toate la pământ și mă duc în casă și le ascult. Fac și eu ce am pomenit de la părinți: țin posturile, mă spovedesc, mă îm­păr­tășesc și mă rog cât îmi dă Dumnezeu putere. Mănânc o dată pe zi, seara, ca să fiu mai liniștită. Toată viața cel mai mult mi-a plăcut să fiu liberă și să-mi ajute Dumnezeu să fac voia Lui. Să-mi dea putere până la sfârșit să fiu lângă El. Când Îl simt aproape sunt fericită. Și pentru asta sunt mulțumită. Când eram copil, protejată de părinți, mergeam la biserică. Așa am dobândit dragoste de Domnul. Mi-au plăcut slujbele și le-am prins în sufletul meu. Am evlavie pentru toți sfinții, dar mai mult strig la Sfântul Gheorghe, al cărui nume îl port. Mi se întâmplă zilnic minuni pentru că tot ce este spre bine sunt de la Dumnezeu. Iar eu sunt așa cum este voia Lui. Am mai multe rugăciuni pe care le spun: Împărate ceresc, Tatăl nostru. Când vedeam mai bine, citeam din Viețile sfinților. Mi-a plăcut atât de mult de Biserică, încât am trăit în suflet numai cu ea. De aceea nu am avut niciodată intenția să mă căsătoresc”, ne spune mama Gherghina.
Viața ca dăruire și smerenie
Am ascultat-o și am tot descusut-o încercând să pătrund cât mai adânc în sufletul ei. Dar nu am reușit și poate nici nu era nevoie, căci mama Gherghina nu are nimic de ascuns. Viața i s-a așezat cu toate ale ei în simplitatea slujirii necondiționate lui Dumnezeu. Și tot ce a făcut a fost, cu siguranță, doar voia Lui. Când vine vorba însă de donația pentru Catedrala Mântuirii Neamului, voința îi aparține. Poate de aceea nu prea are curajul să vorbească despre lucrul acesta.
„Am strâns și eu, cum a dat Dumnezeu, din pensie o sumă de bani pe care am dat-o pentru ridicarea Catedralei din București, ca să am pe lumea ailaltă o spe­ranță de liniște, mântuire, o binefacere de la Dumnezeu și lumină. Pentru că dacă El mi-a ajutat, trebuie și eu să ajut. Și-i mulțu­mesc pentru asta. Este un lucru bun Catedrala și aștept să se termine, pentru că-mi este gândul tot acolo. Dacă nu se poate să ajung să o văd, sunt mulțumită și aici. Dacă am încredere, e ca și când aș fi fost la București!”, ne spune bătrâna, caracterizând vremurile prezente cum altfel decât „cum dă Dumnezeu”. „Timpul” însă pe care i L-a dăruit ei i s-a părut „foarte bun”, pentru că totdeauna a avut nădejde.
Activă încă, mătură, descurcă lucrurile „pe ici, pe colo”, dă la păsări, nu stă nici o clipă, pentru că „viața este dată de Dumnezeu și trebuie dusă până la sfârșit așa cum vrea El și cum merităm fiecare”.
Dar pentru Catedrala Națională
Acum, mama Gherghina este ajutată de nepoatele din partea surorii ei. Doamna Pelaghia Preda, una dintre ele, la fel și celelalte, vine tocmai de la București și are grijă ca „mătușa Ghița” să rămână liberă. Pentru că așa le-a cerut mama lor înainte de a muri și pentru că în acest spirit au fost crescute și ele. „Mamaia e foarte liberă. A dus viață de sihastru”, ne-a spus aceasta.
La rându-i, părintele Cătălin Alexandru Raicu, fiu al satului, ne confirmă faptul că „tușa Ghița” este nelipsită din biserică. „Vine foarte de dimineață la slujbă. Sunt preot de 20 de ani în sat și nu cred să fi lipsit vreodată. Oamenii o respectă foarte mult. E un exemplu de smerenie. Pentru că a aflat de la noi preoții și de la televizor despre Catedrala Mântuirii Nea­mului, m-a rugat să-i spun ce să facă pentru că dorește să doneze și ea bani pentru ridicarea ei. Iar eu, mergând la București din trei în trei luni pentru niște analize, pentru că am o problemă de sănătate, i-am dus donațiile la Paraclisul Catedralei de fiecare dată, împreună cu un pomelnic, și i-am adus chitanțele. Din pensia ei de 500 de lei pe lună a donat până acum peste 10.000 de lei. Din sat ea a dat cea mai mare sumă, ca să aibă lumină pe lumea cealaltă, cum îmi spune mereu”, ne mărtu­risește părintele.
Într-o astfel de trăire și spe­ranță își desăvârșește nevoirea pustnicească în mijlocul lumii mama Gherghina din Saelele, dobândind înțelepciunea darului ca prinos de lumină, liniște și mântuire de la Domnul. Restul, cum spune ea: Cum o da Dumnezeu!
Ziarul lumina



Biroul de Presa al Patriarhiei Române


În cadrul sedintei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit sub presedintia Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, în data de 16 decembrie 2016, în Sala Sinodala din Resedinta Patriarhala, s-a luat act cu mâhnire de evolutia recenta în România a reactiilor negative referitoare la receptarea Sfântului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016).

Patriarhia Româna a subliniat în mai multe rânduri faptul ca „Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a marturisit ca Biserica Ortodoxa este Biserica Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca a lui Hristos” si a îndemnat constant la pastrarea pacii si unitatii Bisericii cu toata responsabilitatea, cunoscut fiind cuvântul Sfântului Ioan Gura de Aur care spune ca „nimic nu poate supara mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! Chiar de am savârsi mii de lucruri bune, noi cei care sfarâmam pleroma bisericeasca nu suntem mai putini vrednici de pedeapsa decât cei care au rastignit Trupul Sau!” (Sfântul Ioan Gura de Aur, Omilii la Epistola catre Efeseni, 11, PG 62, 85).

Cu toate acestea, constatam cu durere în suflet ca, în mod patimas si daunator, unele persoane razvratite au indus în eroare pe unii clerici si credinciosi afirmând în mod fals si denigrator ca Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogma de credinta, iar unii clerici, crezând acest neadevar, au întrerupt în mod necanonic pomenirea ierarhului lor, tulburând pacea si unitatea Bisericii, prin atitudinea lor dezbinatoare.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul ca nici Sinodul din Creta si niciun alt Sinod ortodox nu au declarat ecumenismul ca fiind dogma de credinta, dupa cum niciun Sinod ortodox canonic nu a declarat vreodata ecumenismul ca fiind „panerezie”. Prin urmare, acuzatiile aduse de contestatarii Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile si daunatoare pentru unitatea Bisericii.

Din punct de vedere ortodox, ecumenismul lucid nu este o noua dogma de credinta, ci o atitudine spirituala de dialog si cooperare între crestini, în locul polemicii pline de ura confesionala si al confruntarii violente, care s-au manifestat secole de-a rândul în istoria crestinismului. Miscarea ecumenica s-a nascut, la începutul secolului 20, când misionarii crestini occidentali predicau Evanghelia iubirii necrestinilor din Africa si Asia, în timp ce crestinii erau dezbinati în multe confesiuni crestine antagoniste, care se urau si se contestau reciproc, atitudinea acestora nefiind o marturie misionara pozitiva în fata altor religii si nici în fata societatii civile. Participând la aceasta miscare de dialog între crestinii de confesiuni diferite, Biserica Ortodoxa a considerat însa ca refacerea unitatii crestinilor neortodocsi dezbinati între ei de-a lungul timpului se poate realiza numai pe baza credintei Bisericii nedespartite a lui Hristos, care este Biserica Ortodoxa, cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca, pe care o marturisim în Crezul ortodox (niceo-constantinopolitan).

În acest sens, Biserica Ortodoxa considera ca aduce în dialog cu alti crestini tocmai marturia Bisericii celei Una a lui Hristos, de care acestia s-au despartit în timp prin deviere de la credinta ortodoxa. Desigur, niciun crestin ortodox nu este obligat sa dialogheze sau sa coopereze cu alti crestini daca are teama ca–si pierde credinta ortodoxa. În acelasi timp, este nedrept sa consideram ca toti crestinii ortodocsi care dialogheaza teologic si coopereaza practic în viata societatii cu crestini de alta confesiune sunt tradatori ai Ortodoxiei. Un crestin ortodox pasnic poate ramâne fidel Ortodoxiei fara a deveni fanatic, daca marturiseste credinta ortodoxa în dialog cu alti crestini, fara compromisuri.

De asemenea, Sfântul Sinod a luat act cu mirare de atitudinea necanonica si agresiva a unor teologi si clerici (preoti si ierarhi) din doua Biserici Ortodoxe surori, de a veni în eparhiile Patriarhiei Române pentru a critica ierarhia acesteia si a instiga pe unii clerici si credinciosi la neascultare fata de ierarhii Bisericii noastre. Din acest motiv, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca sa fie aduse la cunostinta Întâistatatorilor Bisericilor Ortodoxe surori (Patriarhia Moscovei si Biserica Ortodoxa a Greciei) situatiile în care unii dintre preotii si ierarhii acestora desfasoara în mod necanonic activitati agresive si turbulente în eparhiile Patriarhiei Române, instigând la neascultare, razvratire si dezbinare.

Clericii, monahii si mirenii implicati în actiuni de razvratire si denigrare a Sinodului din Creta, ignorând faptul ca un Sinod nu poate fi judecat decât de catre un alt Sinod, vor fi chemati la îndreptare prin dialog pasnic si lamurire canonica privind gravitatea dezbinarii si a tulburarii pacii si unitatii Bisericii. La fel, sanctiunile administrative si canonice disciplinare se vor aplica spre îndreptarea clericilor, monahilor si mirenilor care persista în starea lor de razvratire si dezbinare, tulburând pacea si unitatea Bisericii.

Totodata, s-a reamintit ca daca Parintii sinodali care au participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic (din anul 381) au operat 3 omisiuni si 10 adaugiri sau diortosiri la textul Crezului formulat de catre Parintii Sinodului I Ecumenic (din anul 325), cu scopul de clarifica si completa textul sinodal initial, cu atât mai mult un viitor Sfânt si Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe poate explicita, nuanta si dezvolta documentele formulate si aprobate de catre Sinodul din Creta, pentru a se evita interpretari eronate daunatoare pacii si unitatii Bisericii lui Hristos. În aceasta privinta, de remarcat este si hotarârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare care, desi are unele observatii critice si a propus amendamente viitoare la unele documentele ale Sinodului din Creta, totusi a hotarât: „sa pastreze comuniunea fraterna, euharistica, spirituala, dogmatica si canonica cu toate Bisericile Ortodoxe locale – atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât si cu cele care nu au participat”.

În concluzie, orice lamurire privind expunerea credintei ortodoxe trebuie facuta în interiorul comuniunii bisericesti, nu în stare de razvratire si dezbinare, deoarece Duhul Sfânt este, în acelasi timp, Duhul Adevarului (cf. Ioan 16, 13) si Duhul împarta?irii sau al comuniunii (cf. 2 Corinteni 13, 13).



Comunicat Sf. Sinod


COMENTARII


Numele:



E-mail:



Comentariul:




---08.Oct.2009/23:13: admin; e-mail: florin.fg@gmail.com; comentariu: Scuze pentru problemele tehnice din ultimele zile!

15.Oct.2009/00:10: PARINTELE ADRIAN; comentariu:

VA FELICIT PENTRU TOATA TRUDA PE CARE O DEPUNETI LA MENTINTREA ACTIVA A CESTUI SITE. DUMNEZEU SA VA RASPLATEASCA CU DARURILE SALE CELE BOGATE.

15.Oct.2009/08:37: fg; e-mail: florin.fg@gmail.com; comentariu: Doamne-ajuta!

e-mail admin
Parohia Petresti Vrancea, Manastirea Dalhauti, Manastirea Sfantul Ioan Casian, Schitul Valea Neagra



ALBUME FOTO




Biserica din Petresti
Invierea 2014
Boboteaza
Inaltare
Hramul bisericii
Evenimente din viata comunitatii
Camera mortuara
Prohodul Domnului 2015
Învierea Domnului 2015
Evenimente din viata comunitătii
Pelerinaje
La hram
De Înăltare
De Bobotează









ARTICOLE


ARTICOLE,