Parohia Petresti




Parohia Nasterea Maicii Domnului din Petresti jud. Vrancea




"Cautati mai întâi împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua." 
Matei 6.33



rss feed

PARINTI SLUJITORI


PENTRU ORICE SOLICITARE 
VA RUGAM SA NE CONTACTATI:

Pr. Paroh COBZARU ION
telefon:  0761.641.139
          0237.614.139
e-mail:
cobzaru1954@yahoo.com

Pr. BALERCA ADRIAN
telefon: 0723.832.691
         0765.468.093
e-mail: 
balerca_adrian@yahoo.com

PENTRU DONATII CATRE
PAROHIE - cu multumiri si binecuvântari
CONT la BancPost Focsani

RO03BPOS40002966217ROL01

CANTARET


Angheluta Marius
Telefon:   0760.279.743


CONSILIUL PAROHIAL




 1. RUSU    MIHAI  
 2. MANTA   MĂRGĂRIT  
 3. PAPUC   MARIAN  
 4. OTELAS    VASILE 
 5. NISTOROIU   ION  
 6  RADA  NICOLAE 
 7. FÎNARU  NICOLAE 
 8. GIURCĂ FLORIN 
 9. SÎRBU  VARTOLOMEI   ( Membru supleant)


Comitetul Parohial

01. COBAN VIRGIL 02. MANTA FĂNICĂ 03. STANCIU MARIAN 04. NENCIU NICOLAE 05. IUGA IONUT - MARIUS 06. TUDORACHE IULIANA- LILIANA 07. OANCEA VICTORITA 08. DOCHIOIU MIHAELA 09. TUDORACHE LILIANA 10. MOLODET VASILICA 11. BASIUC IONICA 12. BOSOIU MIHAELA 13. PATRICHI GEORGETA 14. CORHANĂ FĂNICA 15. IONESCU MARICELA 16. CODRUZ MARICICA 17. STĂNICĂ MARIA 18. COROBAN IORDANA 19. GRIGORICĂ DUMITRA 20. SĂVULESCU PARASCHIVA 21. VISAN LENUTA 22. BENEATĂ MARGHIOLITA 23. OTELAS GHERGHINA

INVATATURA ORTODOXA


Inmormantarea si pomenirea mortilor

VIDEO

Imagini de la sfintirea capelei, in 2010,
de catre IPS Epifanie al Buzaului si Vrancei

videoclip 1, 2, 3, 4, 5


PAGINI ORTODOXE



Agentia de stiri BASILICA
Ziarul Lumina
Biblia ortodoxa
Biblia-ortodoxa
credo.ro







Sa stiti, iubiti credinciosi, ca atunci cand Domnul Hristos a randuit lucrul acesta, sa iubim pe aproapele nostru, a avut in vedere pe orice om care ne vine in fata, pe care intr-un fel, Dumnezeu ni-l trimite in fata, Dumnezeu ni-l face aproape de noi, Dumnezeu ni-l aduce langa noi.

Spunea cineva, si pe buna dreptate, ca cel mai insemnat om din lumea aceasta este omul de langa tine, de care atarna mantuirea ta. In Pateric se spune: „de la aproapele este viata si moartea ca, daca ajutam pe aproapele nostru, lui Dumnezeu ii slujim, daca-l smintim pe aproapele nostru, lui Hristos gresim\".




Eu recomand o stare de veselie interioara, launtrica, din inima, o stare ce inseamna rugaciune neincetata. O stare de veselie adevarata, degajata de problemele vietii, de problemele cararilor vietii, ale unuia si ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Daca‑i intristare, se clocesc ouale diavolului. E o stare de absenta, de intunecare. Daca un om nu moare de pe pozitia de traire, de inaltare, de steag, toata creatia sufera. Noi traim intr‑o mare unitate, toata creatia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despartim de marea unitate, suntem pe pozitie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o pozitie de traire. Pentru ca tragedia intregii lumi trebuie plansa ca propriile noastre pacate. Si starea de rugaciune inseamna o stare de prezenta. Eu ca duhovnic ce toata ziua stau de vorba cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevointe. Recomand o stare de prezenta permanenta, care inseamna recunoasterea fortelor de bine din tine.




Dar stiti voi de ce se face casa iad? Unde nu-i post, unde nu-i rugaciune de dimineata si de seara, unde nu-i viata curata, unde nu merg oamenii la biserica, unde se apuca si beau de dimineata, fumeaza si injura, casa aceea se face cu adevarat iad. Si diavolul vine acolo si apoi, vai de zilele care le mai traieste omul pe pamant!

Toata ziua injuraturi, toata ziua batai, toata ziua suferinta. A intrat diavolul! Diavolul aduce ura, sfada, manie, iutime, ocara, blestem, injuraturi, batai, morti, betii, desfrauri. Asa! Unde a intrat el, distruge. Casa o face iad!

Iar unde oamenii se scoala dimineata si se inchina lui Dumnezeu si merg la lucru cu rugaciunea in minte si postesc sfintele posturi de peste an, si fac milostenie si citesc sfintele carti, si rabda scarbele si necazurile cu bucurie, acolo este si binecuvantarea lui Dumnezeu si toate se randuiesc dupa iconomia Lui pentru folosul sufletului si pentru mantuirea noastra.


ISTORIC



Parohia "Nasterea Maicii Domnului" Petresti

Parohia "Nasterea Maicii Domnului" din satul Petresti, comuna Vânători, Protoieria II, judetul Vrancea, este asezată în partea de nord-est al orasului Focsani, zonă traversată de D.J. 204 E.

Numele satului Petresti este dat după un arendas cu numele Petrescu.

Teritorial face parte din tinutul Putna, care a luat fiintă odată cu organizarea de stat a Moldovei pe la 1482. Străvechi pământ românesc, Vrancea constituie o punte între cele trei provincii istorice românesti: Moldova, Tara Românească si Transilvania.

Numele "Vrancea" este întâlnit pentru prima dată într-un document în limba latină (2 iulie 1431) sub forma de "Varancha" arată renumitul istoric C.C. Giurescu. Savantul si istoricul B.P. Hasdeu crede că "este de origine traco-dacică, venind de la vrană=pădure, munte sau chiar topicul "vran" care înseamnă munte".

Domnul învătat al Moldovei, Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, considera că "a doua republică, dar mai mică, din Moldova, este Vrancea din tinutul Putnei.

Judetul Vrancea, inclus în teritoriul tinutului Putna de altădată, a apartinut înainte de anul 1475 Munteniei, care-si întindea hotarul până în apropiere de Bacău. Mai târziu Moldovei i se adaugă "Tara Vrancei", care s-a bucurat totusi de privilegii si libertăti speciale, iar după anul 1482, în urma luptelor dintre Stefan cel Mare si domnii Munteniei, Tinutul Putna se extinde până la apa Milcovului, unde, după mai bine de 20 ani de neîntelegeri dintre domnitorii munteni si domnul Moldovei, Stefan cel Mare, se statorniceste hotarul dintre cele două tări surori.

Tinutul Putna, si apoi judetul cu acelasi nume, a inclus partial teritoriul actual, care era împărtit în ocoale, conduse de o căpitănie, apoi de zapcii,vornici si mai târziu de pârcălabi. Ca teritoriu, locul unde se află acum satul este cunoscut mai întâi ca loc arabil bun pentru butasii de vită de vie, asa cu este istorisit într-o monografie a satului Sîrbi "De la descălecare până azi". Când viile erau infectate si distruse de filoxeră, între anii 1889 si 1903, au luat fiintă primele pepiniere, printre care si cea de la Petresti-Putna. Aici se urmărea adaptarea si comportarea soiurilor străine, ca si a hibrizilor, importati din Franta. Tot atunci s-a pus problema cresterii numărului specialistilor români si colaborarea lor cu cei francezi. S-au publicat o serie de lucrări de specialitate, iar în "Calendarul pentru bunul gospodar" specialistii, printre care si ing. Ion Ionescu de la Brad, transmiteau sătenilor cunostinte agricole.


Continuare




ARTICOLE SI COMUNICATE DE PRESĂ BASILICA



Untitled

Noaptea Muzeelor la Palatul Patriarhiei

În acest an, Palatul Patriarhiei a participat pentru prima dată la evenimentul „Noaptea Europeană a Muzeelor”, ediția a 13-a. În data de 19 mai 2018, palatul și-a deschis porțile tuturor celor interesați de istoria și activitatea edificiului monument situat pe Colina Bucuriei. Cu această ocazie, peste 600 de vizitatori au ales să includă acest obiectiv în nocturnul lor periplu cultural, dornici de a afla cât mai multe despre istoria acestuia. Copii, tineri și vârstnici, cu toții au fost primiți de ghizii Ansamblului Patriarhal, care le-au călăuzit pașii prin trecutul, dar și prin prezentul acestui monument istoric. Palatul a avut porțile deschise între orele 18:00 și 24:00, iar tururile ghidate au avut loc la fiecare jumătate de oră.

Vizitatorii au rămas plăcut impresionați de frumusețea încăperilor palatului, de arhitectură, dar și de expoziția de icoane, de obiectele de cult vechi, precum și de colecția de cărți liturgice din fondul Bibliotecii Sfântului Sinod. „Am venit în acest loc în primul rând pentru că este primul an în care Palatul Patriarhiei participă la Noaptea Muzeelor. Am aflat despre acest lucru din emisiunile Radio TRINITAS și ale TRINITAS TV și mi s-a părut destul de interesant a putea vedea o parte din istoria noastră, mai ales aici, unde este și locul în care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române. Faptul că nu am văzut acest palat după renovare m-a determinat să vin, să mă documentez și să văd ce s-a realizat aici în cei doi ani de construcții și lucrări”, a declarat pentru TRINITAS TV unul dintre vizitatori. Palatul Patriarhiei a fost construit de statul român în trei etape, în perioada 1906-1916, pentru a găzdui sediul Camerei Deputaților de la acea vreme. În perioada comunistă, în palat și-a stabilit sediul Marea Adunare Națională, iar după anul 1990 și până la sfârșitul anului 1996, acesta a redevenit sediu al Camerei Deputaților. Aflându-se în proprietatea Patriarhiei Române începând cu data de 6 decembrie 2010, clădirea a fost recent restaurată și consolidată în cadrul unui proiect finanțat din fonduri structurale, în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013.

Eveniment european de mare succes, Noaptea Muzeelor a fost inițiată de Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa, fiind patronată în prezent de Consiliul Europei, de UNESCO şi de Consiliul Internaţional al Muzeelor. Anual, la eveniment participă mii de muzee şi instituţii culturale din 30 de ţări europene, care își aprind luminile și îşi deschid porțile pentru milioane de europeni. În acest an, sărbătoarea a avut loc în data de 19 mai în toată Europa.


Lasa un comentariu

03.Jun.2018






Untitled

Sfinţirea cea mare a apei sau Agheasma Mare

În Biserica Ortodoxă, în ajunul şi în ziua sărbătorii Botezului Domnului (5 şi 6 ianuarie), se oficiază Sfinţirea cea mare a apei, numită şi Agheasma Mare. Această slujbă se săvârşeşte numai în aceste zile ale Bobotezei. Se numeşte Sfinţirea cea mare a apei deoarece apa sfinţită de sărbătoarea Botezului Domnului, conform „Învățăturii de credință creștină ortodoxă”, are o putere deosebită, fiind sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh în cursul rugăciunii de sfinţire, iar sfinţirea are loc în ziua în care Mântuitorul a sfinţit apele, botezându-Se în Iordan.  Slujba Sfinţirii mari a apei ne aduce aminte de Botezul Domnului în Iordan, când s-au deschis cerurile şi S-a arătat Sfânta Treime, dar şi de botezul nostru, când am fost botezaţi în numele şi iubirea Preasfintei Treimi. Sfântul Ioan Gură de Aur scria încă din a doua jumătate a secolului 4 şi începutul secolului 5 că „mulţi creştini obişnuiesc ca la această sărbătoare (Botezul Domnului), la miezul nopţii, după ce au scos apă, să o ia acasă şi să o ţină un an întreg, pentru că în ziua aceasta s-a sfinţit apa. Aici se întâmplă o minune, deoarece apa care se scoate azi nu se strică, ci se ţine un an întreg şi deseori doi sau trei ani de-a rândul, fiind ca şi cea proaspătă”. La slujba Aghesmei Mari cerem, prin rugăciunile întocmite de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, care a trăit în secolul 7, ca apa aceasta să fie „izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtarea puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească”. Ne rugăm, de asemenea, ca ea să fie, pentru cei ce vor fi stropiţi sau vor gusta din ea, „spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă”. Apa sfinţită de Bobotează numită Agheasmă Mare se ia dimineaţa, pe nemâncate, până la Odovania praznicului Botezului Domnului din data de 14 ianuarie, iar în restul anului bisericesc nu se ia decât cu acordul preotului duhovnic.

http://ziarullumina.ro/sfintirea-cea-mare-a-apei-sau-agheasma-mare-129488.html


05.Jan.2018



ARTICOLE ZIARUL "LUMINA"




Gherghina Vasilescu, din Saelele - Teleorman, are 93 de ani. Toată viața a trăit ca o pustnică în mijlocul lumii. Nu a fost căsătorită niciodată și mănâncă doar seara. Așa se simte „mai liniștită” și liberă. Și-a tăiat voia proprie, așezându-se cu viața și cu încercările ei numai în voia lui Dumnezeu. De aceea și repetă des, cu smerenie, „Cum a dat Dumnezeu”. Această femeie a strâns și a donat din pensia ei de 500 de lei pe lună peste 10.000 de lei pentru Catedrala Mântuirii Neamului, mulțumind astfel lui Dumnezeu pentru tot ce a primit de la El.
Satul Saelele (de la turcescul „saia” care înseamnă „grajd”) se află la vreo 20 km de Turnu Măgurele. Aici, la vreme de toamnă, se adună în solitudinea lui toată lumina galben-verzuie a dimineților și aburul cețurilor sidefii ale Dunării, ce se împrăștie zdrențuite peste câmpurile arse de seceta verii. Satul este locuit în majoritate de pensionari. Oameni care trăiesc din ce le oferă grădina, câmpul și animalele din gospodărie. Într-o casă din acest sat, văruită în alb, zărită cu greu din drum prin lăstărișul pomilor cu frunzele roase de omizi, trăiește mama Gherghina Vasilescu, bătrâna pe care Dumnezeu a ales-o să se nevoiască în mijlocul lumii pentru că a fost vrednică de asta.
Singură cu încercările vieții
Nu s-a ferit de deșertăciunile vieții, biruindu-le singură în încercări numai de dânsa știute. Astăzi, își pregătește cu râvnă, într-o tăcută lucrare, plecarea „dincolo”, unde speră să dobândească lumină și mântuire, dăruind. Dar despre acest lucru nu prea vrea să vorbească. Încrederea însă în părintele Cătălin Alexandru Raicu a „înmuiat-o” și astfel ne-a primit și ni s-a confesat, în cuvinte puține, după cum „a dat Dumnezeu”.
„Am 93 de ani. M-am născut și am trăit toată viața în satul acesta. Nu am fost niciodată căsătorită. Am viețuit cum a dat Dumnezeu. M-am ocupat cu gospodăria, cu agricultura. Tata, Petre Vasilescu, a fost cântăreț la biserică. Pe mama o chema Floarea. Sunt credincioasă atât cât a dat Dumnezeu, Creatorul care ne-a făcut și Purtătorul nostru de grijă. Merg la biserică de mică. Acum doar duminica. Dar aud la televizor slujbele. Las toate la pământ și mă duc în casă și le ascult. Fac și eu ce am pomenit de la părinți: țin posturile, mă spovedesc, mă îm­păr­tășesc și mă rog cât îmi dă Dumnezeu putere. Mănânc o dată pe zi, seara, ca să fiu mai liniștită. Toată viața cel mai mult mi-a plăcut să fiu liberă și să-mi ajute Dumnezeu să fac voia Lui. Să-mi dea putere până la sfârșit să fiu lângă El. Când Îl simt aproape sunt fericită. Și pentru asta sunt mulțumită. Când eram copil, protejată de părinți, mergeam la biserică. Așa am dobândit dragoste de Domnul. Mi-au plăcut slujbele și le-am prins în sufletul meu. Am evlavie pentru toți sfinții, dar mai mult strig la Sfântul Gheorghe, al cărui nume îl port. Mi se întâmplă zilnic minuni pentru că tot ce este spre bine sunt de la Dumnezeu. Iar eu sunt așa cum este voia Lui. Am mai multe rugăciuni pe care le spun: Împărate ceresc, Tatăl nostru. Când vedeam mai bine, citeam din Viețile sfinților. Mi-a plăcut atât de mult de Biserică, încât am trăit în suflet numai cu ea. De aceea nu am avut niciodată intenția să mă căsătoresc”, ne spune mama Gherghina.
Viața ca dăruire și smerenie
Am ascultat-o și am tot descusut-o încercând să pătrund cât mai adânc în sufletul ei. Dar nu am reușit și poate nici nu era nevoie, căci mama Gherghina nu are nimic de ascuns. Viața i s-a așezat cu toate ale ei în simplitatea slujirii necondiționate lui Dumnezeu. Și tot ce a făcut a fost, cu siguranță, doar voia Lui. Când vine vorba însă de donația pentru Catedrala Mântuirii Neamului, voința îi aparține. Poate de aceea nu prea are curajul să vorbească despre lucrul acesta.
„Am strâns și eu, cum a dat Dumnezeu, din pensie o sumă de bani pe care am dat-o pentru ridicarea Catedralei din București, ca să am pe lumea ailaltă o spe­ranță de liniște, mântuire, o binefacere de la Dumnezeu și lumină. Pentru că dacă El mi-a ajutat, trebuie și eu să ajut. Și-i mulțu­mesc pentru asta. Este un lucru bun Catedrala și aștept să se termine, pentru că-mi este gândul tot acolo. Dacă nu se poate să ajung să o văd, sunt mulțumită și aici. Dacă am încredere, e ca și când aș fi fost la București!”, ne spune bătrâna, caracterizând vremurile prezente cum altfel decât „cum dă Dumnezeu”. „Timpul” însă pe care i L-a dăruit ei i s-a părut „foarte bun”, pentru că totdeauna a avut nădejde.
Activă încă, mătură, descurcă lucrurile „pe ici, pe colo”, dă la păsări, nu stă nici o clipă, pentru că „viața este dată de Dumnezeu și trebuie dusă până la sfârșit așa cum vrea El și cum merităm fiecare”.
Dar pentru Catedrala Națională
Acum, mama Gherghina este ajutată de nepoatele din partea surorii ei. Doamna Pelaghia Preda, una dintre ele, la fel și celelalte, vine tocmai de la București și are grijă ca „mătușa Ghița” să rămână liberă. Pentru că așa le-a cerut mama lor înainte de a muri și pentru că în acest spirit au fost crescute și ele. „Mamaia e foarte liberă. A dus viață de sihastru”, ne-a spus aceasta.
La rându-i, părintele Cătălin Alexandru Raicu, fiu al satului, ne confirmă faptul că „tușa Ghița” este nelipsită din biserică. „Vine foarte de dimineață la slujbă. Sunt preot de 20 de ani în sat și nu cred să fi lipsit vreodată. Oamenii o respectă foarte mult. E un exemplu de smerenie. Pentru că a aflat de la noi preoții și de la televizor despre Catedrala Mântuirii Nea­mului, m-a rugat să-i spun ce să facă pentru că dorește să doneze și ea bani pentru ridicarea ei. Iar eu, mergând la București din trei în trei luni pentru niște analize, pentru că am o problemă de sănătate, i-am dus donațiile la Paraclisul Catedralei de fiecare dată, împreună cu un pomelnic, și i-am adus chitanțele. Din pensia ei de 500 de lei pe lună a donat până acum peste 10.000 de lei. Din sat ea a dat cea mai mare sumă, ca să aibă lumină pe lumea cealaltă, cum îmi spune mereu”, ne mărtu­risește părintele.
Într-o astfel de trăire și spe­ranță își desăvârșește nevoirea pustnicească în mijlocul lumii mama Gherghina din Saelele, dobândind înțelepciunea darului ca prinos de lumină, liniște și mântuire de la Domnul. Restul, cum spune ea: Cum o da Dumnezeu!
Ziarul lumina



Biroul de Presa al Patriarhiei Române


În cadrul sedintei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit sub presedintia Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, în data de 16 decembrie 2016, în Sala Sinodala din Resedinta Patriarhala, s-a luat act cu mâhnire de evolutia recenta în România a reactiilor negative referitoare la receptarea Sfântului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016).

Patriarhia Româna a subliniat în mai multe rânduri faptul ca „Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a marturisit ca Biserica Ortodoxa este Biserica Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca a lui Hristos” si a îndemnat constant la pastrarea pacii si unitatii Bisericii cu toata responsabilitatea, cunoscut fiind cuvântul Sfântului Ioan Gura de Aur care spune ca „nimic nu poate supara mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! Chiar de am savârsi mii de lucruri bune, noi cei care sfarâmam pleroma bisericeasca nu suntem mai putini vrednici de pedeapsa decât cei care au rastignit Trupul Sau!” (Sfântul Ioan Gura de Aur, Omilii la Epistola catre Efeseni, 11, PG 62, 85).

Cu toate acestea, constatam cu durere în suflet ca, în mod patimas si daunator, unele persoane razvratite au indus în eroare pe unii clerici si credinciosi afirmând în mod fals si denigrator ca Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogma de credinta, iar unii clerici, crezând acest neadevar, au întrerupt în mod necanonic pomenirea ierarhului lor, tulburând pacea si unitatea Bisericii, prin atitudinea lor dezbinatoare.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul ca nici Sinodul din Creta si niciun alt Sinod ortodox nu au declarat ecumenismul ca fiind dogma de credinta, dupa cum niciun Sinod ortodox canonic nu a declarat vreodata ecumenismul ca fiind „panerezie”. Prin urmare, acuzatiile aduse de contestatarii Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile si daunatoare pentru unitatea Bisericii.

Din punct de vedere ortodox, ecumenismul lucid nu este o noua dogma de credinta, ci o atitudine spirituala de dialog si cooperare între crestini, în locul polemicii pline de ura confesionala si al confruntarii violente, care s-au manifestat secole de-a rândul în istoria crestinismului. Miscarea ecumenica s-a nascut, la începutul secolului 20, când misionarii crestini occidentali predicau Evanghelia iubirii necrestinilor din Africa si Asia, în timp ce crestinii erau dezbinati în multe confesiuni crestine antagoniste, care se urau si se contestau reciproc, atitudinea acestora nefiind o marturie misionara pozitiva în fata altor religii si nici în fata societatii civile. Participând la aceasta miscare de dialog între crestinii de confesiuni diferite, Biserica Ortodoxa a considerat însa ca refacerea unitatii crestinilor neortodocsi dezbinati între ei de-a lungul timpului se poate realiza numai pe baza credintei Bisericii nedespartite a lui Hristos, care este Biserica Ortodoxa, cea Una, Sfânta, Soborniceasca si Apostoleasca, pe care o marturisim în Crezul ortodox (niceo-constantinopolitan).

În acest sens, Biserica Ortodoxa considera ca aduce în dialog cu alti crestini tocmai marturia Bisericii celei Una a lui Hristos, de care acestia s-au despartit în timp prin deviere de la credinta ortodoxa. Desigur, niciun crestin ortodox nu este obligat sa dialogheze sau sa coopereze cu alti crestini daca are teama ca–si pierde credinta ortodoxa. În acelasi timp, este nedrept sa consideram ca toti crestinii ortodocsi care dialogheaza teologic si coopereaza practic în viata societatii cu crestini de alta confesiune sunt tradatori ai Ortodoxiei. Un crestin ortodox pasnic poate ramâne fidel Ortodoxiei fara a deveni fanatic, daca marturiseste credinta ortodoxa în dialog cu alti crestini, fara compromisuri.

De asemenea, Sfântul Sinod a luat act cu mirare de atitudinea necanonica si agresiva a unor teologi si clerici (preoti si ierarhi) din doua Biserici Ortodoxe surori, de a veni în eparhiile Patriarhiei Române pentru a critica ierarhia acesteia si a instiga pe unii clerici si credinciosi la neascultare fata de ierarhii Bisericii noastre. Din acest motiv, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca sa fie aduse la cunostinta Întâistatatorilor Bisericilor Ortodoxe surori (Patriarhia Moscovei si Biserica Ortodoxa a Greciei) situatiile în care unii dintre preotii si ierarhii acestora desfasoara în mod necanonic activitati agresive si turbulente în eparhiile Patriarhiei Române, instigând la neascultare, razvratire si dezbinare.

Clericii, monahii si mirenii implicati în actiuni de razvratire si denigrare a Sinodului din Creta, ignorând faptul ca un Sinod nu poate fi judecat decât de catre un alt Sinod, vor fi chemati la îndreptare prin dialog pasnic si lamurire canonica privind gravitatea dezbinarii si a tulburarii pacii si unitatii Bisericii. La fel, sanctiunile administrative si canonice disciplinare se vor aplica spre îndreptarea clericilor, monahilor si mirenilor care persista în starea lor de razvratire si dezbinare, tulburând pacea si unitatea Bisericii.

Totodata, s-a reamintit ca daca Parintii sinodali care au participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic (din anul 381) au operat 3 omisiuni si 10 adaugiri sau diortosiri la textul Crezului formulat de catre Parintii Sinodului I Ecumenic (din anul 325), cu scopul de clarifica si completa textul sinodal initial, cu atât mai mult un viitor Sfânt si Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe poate explicita, nuanta si dezvolta documentele formulate si aprobate de catre Sinodul din Creta, pentru a se evita interpretari eronate daunatoare pacii si unitatii Bisericii lui Hristos. În aceasta privinta, de remarcat este si hotarârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare care, desi are unele observatii critice si a propus amendamente viitoare la unele documentele ale Sinodului din Creta, totusi a hotarât: „sa pastreze comuniunea fraterna, euharistica, spirituala, dogmatica si canonica cu toate Bisericile Ortodoxe locale – atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât si cu cele care nu au participat”.

În concluzie, orice lamurire privind expunerea credintei ortodoxe trebuie facuta în interiorul comuniunii bisericesti, nu în stare de razvratire si dezbinare, deoarece Duhul Sfânt este, în acelasi timp, Duhul Adevarului (cf. Ioan 16, 13) si Duhul împarta?irii sau al comuniunii (cf. 2 Corinteni 13, 13).



Comunicat Sf. Sinod


COMENTARII


Numele:



E-mail:



Comentariul:




---08.Oct.2009/23:13: admin; e-mail: florin.fg@gmail.com; comentariu: Scuze pentru problemele tehnice din ultimele zile!

15.Oct.2009/00:10: PARINTELE ADRIAN; comentariu:

VA FELICIT PENTRU TOATA TRUDA PE CARE O DEPUNETI LA MENTINTREA ACTIVA A CESTUI SITE. DUMNEZEU SA VA RASPLATEASCA CU DARURILE SALE CELE BOGATE.

15.Oct.2009/08:37: fg; e-mail: florin.fg@gmail.com; comentariu: Doamne-ajuta!

e-mail admin
Parohia Petresti Vrancea, Manastirea Dalhauti, Manastirea Sfantul Ioan Casian, Schitul Valea Neagra



ALBUME FOTO




Biserica din Petresti
Invierea 2014
Boboteaza
Inaltare
Hramul bisericii
Evenimente din viata comunitatii
Camera mortuara
Prohodul Domnului 2015
Învierea Domnului 2015
Evenimente din viata comunitătii
Pelerinaje
La hram
De Înăltare
De Bobotează
Crăciunul 2017
Învierea 2018









ARTICOLE


ARTICOLE,